Să îți povestesc ceva, dar ține secretul, că e vorba de mama ne-a spus că și-a luat un apartament nou. Era aproape de centru, și ne-a rugat frumos să nu spunem nimănui adresa, că nu vrea să avem musafiri nedoriți, mai ales părinții soției mele, care aveau probleme cu băutura.
La început nici nu știam cum să reacționez să fiu supărat sau să mă bucur. N-am avut de ales, știi cum e… Ca niște șoareci de noapte, am mutat toate lucrurile dis-de-dimineață, pe furiș, în casa nouă. Eu trebuia să-mi caut de lucru cât mai aproape, iar soția mea încerca să se obișnuiască cu schimbarea. Aveam amândoi ceva emoții. Mă tot gândeam, dacă vin iar părinții ei pe la noi, ce ne facem?
Și uite așa, m-am angajat ca operator de lift în cartier, că era nevoie de bani, și aveam nevoie să fiu aproape de familie. A doua zi, împreună cu colegul meu Doru, a trebuit să scoatem o femeie care se blocase în lift, între etaje.
Am deschis ușile liftului și am ajutat-o să iasă. Era îngrozită, tremura toată, dar ne-a mulțumit din suflet. Am încercat să-i spun lucruri liniștitoare, să o ajut să se calmeze, că-ți dai seama cât de speriată era. Nu era deloc ca ceilalți ceva la ea m-a făcut să nu vreau să plec de lângă ea.
De atunci am început să cred în dragostea la prima vedere. Am decis să o conduc acasă, și am sprijinit-o ușor, că abia se ținea pe picioare după ce a trecut prin sperietura aia. Lacrimile îi luceau în ochi și tremura. Mi-a venit să-i dau o îmbrățișare și să-i spun că totul va fi bine. A intrat în casă și a închis ușa; am rămas în fața blocului, buimac.
Seara, când o puneam pe fiica mea, Adriana, la culcare, și soția mea, Maricica, era la baie, mă tot gândeam la ce s-a întâmplat în ziua aia. Parcă aveam un gol în stomac, nu puteam să o scot din minte pe femeia aceea. Era atât de sinceră și fragilă, nu m-am putut abține să mă gândesc la ea.
A doua zi, după ce mi-am terminat schimbul, m-am dus iar la blocul ei. Am vorbit cu vecina, tanti Lenuța, și i-am zis că sunt rudă din orașul natal al femeii, din Orhei. În zece minute am aflat tot bărbatul ei era mare băutor, și nu prea muncea, iar ei aveau doi copii.
M-am bucurat, sincer să fiu. Până la urmă, mi-am dat seama că cel mai bine e să mă întorc acasă la familia mea, la Adriana și Maricica. Nu-mi trebuie necazuri sau copii străini am destule pe cap cu ai mei și cu viața mea.
Și am răsuflat ușurat.
