A trebuit să iau un frigider separat, povestește Sorina. Situația e de-a dreptul penibilă, dar nu văd altă soluție. Nu mă deranjează să vindem apartamentul și să împărțim banii în lei moldovenești. Dar mama nu vrea și gata.
Sorina tocmai a împlinit 24 de ani. Și-a luat diploma la Universitatea din Chișinău, are acum un job decent, dar încă nu s-a măritat. Viața în propriu-i apartament nu e deloc ușoară. Sorina deține jumătate din locuință. Înainte, apartamentul era al tatălui ei, iar după ce acesta s-a stins din viață, ea și mama ei, Lăcrămioara, au primit moștenire fiecare o jumătate. Sorina avea doar 14 ani atunci.
Acum zece ani, familia trecea printr-o perioadă grea; pierduseră pe unica persoană care aducea bani în casă. Mama Sorinei renunțase la serviciu pe vremea când fiica ei era mică, hotărând că va fi casnică și va gestiona gospodăria, fiindcă soțul câștiga suficient. După pierderea soțului, Lăcrămioara plângea fără încetare: La patruzeci de ani, cine mă angajează acum? Ce să mă fac, femeie de serviciu?
Sorina continuă: Primeam o pensie de urmaș. Dar pentru mama era mereu nevoie să meargă la coafor, să cumpere haine noi, chiar dacă nu aveam bani de strictul necesar. La început, fratele mamei, Marian, ne ajuta cu bani, dar s-a săturat și el.
Unchiul Marian i-a zis Lăcrămioarei că nu se poate doar să stea acasă. Are doi copii și nu-i poate ține doar din pensia de urmaș. După aproape un an de chin, mama a venit cu un bărbat acasă. Îl chema Petru. Lăcrămioara ne-a spus că va locui cu noi. Mătușa prin căsătorie credea că a găsit soluția la problemele financiare să se recăsătorească. Petru avea un salariu bun, însă nu a reușit să se înțeleagă cu Sorina.
Petru îi spunea mereu: Numai mănânci și dormi! Ar fi mai bine să te apuci de spălat și curățenie. Ce atâtea teme? Universitate? La ce-ți trebuie studii? Trebuie să muncești, nu să visezi. Sau crezi că te pot ține toată viața?
Sorina era neputincioasă. Da, avea pensia de urmaș, dar banii îi lua mama. Lăcrămioara nu voia să-și apere fiica de Petru. Îi era frică să nu piardă sprijinul material. Cum trăim fără el? îi spunea Sorinei. Nu te certa! Fă cum zice, el aduce bani în casă.
Sorina și-a văzut de drum și a ajuns la universitate, apoi și-a găsit un job. Tot timpul se simțea nedorită, ca un balast pe spatele tatălui vitreg. Acesta număra mereu cât cheltuie cu ea.
La șase luni după ce m-am angajat, am reușit să-mi cumpăr un frigider mic, povestește Sorina. L-am pus în camera mea, pentru că Petru încuiase frigiderul din bucătărie.
Ai salariu? Atunci să-ți iei și de mâncare, îi spunea Petru. Mama tăcea și când Petru îi aducea Sorinei facturile, îi cerea banii înapoi pentru tot ce cheltuise cu ea. Dar la un moment dat, Petru și-a pierdut slujba. El și Lăcrămioara au început să vândă bunurile Sorinei, inclusiv frigiderul. Toate acuzațiile se resfrângeau asupra Sorinei. La început, tot ea plătea facturile, dar Petru a stat în șomaj aproape un an. Sătulă de situație, Sorina a pus lacăt pe frigider. Lăcrămioara a protestat, spunând că Petru le-a ținut cu bani.
Sorina a zis: Dacă vrei să mă ajuți, fă-o. Nu eu am început să împart lucrurile în casă. Ia și tu un serviciu!
Petru a plecat recent, nemaiputând tolera lipsa banilor. Lăcrămioara s-a săturat să aibă un bărbat pe care să îl întrețină. Dar Sorina nu vrea încă să renunțe la lacătul de la frigider. Crede că și mama ar trebui să lucreze.
Viața uneori ne pune în fața unor alegeri dificile. Sorina a înțeles că uneori e nevoie de curaj să spui nu chiar și celor dragi, și că responsabilitatea personală e singura cale către respect și liniște în familie. În viață, munca și independența sunt mai valoroase decât orice sacrificiu făcut din frică sau din comoditate.
