Vreau să vă împărtășesc gândurile care mi-au lovit sufletul la bătrânețe. Din păcate, am ajuns să înțeleg niște lucruri dureroase prea târziu, dar, cum se zice la noi, mai bine mai târziu decât niciodată.
Am realizat de ce am ajuns să-mi trăiesc viața în singurătate la șaptezeci de ani. Copiii mei nu mi-au mai adresat o vorbă de un deceniu, iar nepoții nici nu știu că exist. Ce s-a întâmplat de fapt?
Doar la bătrânețe mi-am dat seama că am mers pe un drum greșit, am luat decizii peste care acum, la apusul vieții, am numai regrete. Din păcate, timpul nu se mai întoarce.
Toată viața i-am considerat pe copiii mei capete pătrate, incapabili să vadă lucrurile cum le văd eu. Mereu am încercat să-i îndrum, să le spun cum ar trebui să-și trăiască viața ca la carte. Când nu reușeau, le băteam obrazul și nu mă abțineam să spun: Dacă ascultai de mama, era altfel!.
Mă amestecam permanent în treburile lor, crezând că fără mine nu sunt în stare de nimic. Nu mă sfiam să-i critic nici în public, în fața vecinilor ori rudelor. Treptat, copiii au început să se depărteze de mine, până am ajuns străini cu totul. Nici măcar nu am aflat de la ei când s-a născut nepoțica mea, mi-au spus niște străini din sat.
Am încercat să o sun, să-i scriu, să-i trimit o felicitare de Sfântul Nicolae, dar totul a fost zadarnic. Copiii mi-au spus răspicat:
Dacă suntem așa de nepricepuți, vorbește cu cineva mai isteț. Ce rost mai are să-ți irosești timpul cu noi?
Am înțeles, prea târziu, că trebuie să-ți consideri copiii ca pe niște oameni maturi, cu drepturi depline. Ei nu au nevoie de un părinte care-i critică, ci de unul care să-i asculte, să le ofere o felie de plăcintă caldă, să-i servească cu un ceai din plante adunate din grădină. Nu e bine să te bagi mereu în viața lor, să le controlezi alegerile. Viața le aparține.
Acum sunt singur. Și la ce bun dacă am fost atât de dascăl? Prețuiți-vă copiii, aveți grijă de sufletul lor, ca să nu ajungeți să vă numărați zilele în singurătate, așa cum fac eu azi, la Iași, numărând bănuții în lei moldovenești, dar niciun glas de-al lor la telefon.
