Într-o zi, două cele mai bune prietene au decis să meargă în vacanță la munte. Nu era tare departe.
S-au urcat într-un microbuz obișnuit, au achitat pentru drum, iar șoferul părea foarte prietenos. Fetele au ocupat două locuri confortabile una lângă alta. Una dintre ele și-a scos cartea nouă, răsfoind-o în mod constat, în timp ce cealaltă și-a pus căștile, și-a pornit playlistul specific călătoriei și a adormit.
– Anca! – Brusc s-a trezit fata și a exclamat.- „Nu am scos din priză fierul de călcat!”
– Sonia, nu striga așa. – răspunse ea, ridicând cartea pe care o scăpase din cauza strigătului brusc al prietenei sale.
– Ce e de făcut acum? răspunse fata, ignorând cuvintele lui Ancăi.
– Iată tineretul de astăzi! Noi nu eram atât de iresponsabil la vârsta voastră. A început să mormăie bunica de pe locul de alături.
Toți oamenii din microbuz au început să le urmărească, iar fetele nu știau cum să reacționeze și ce să facă.
– Poate e cineva acasă să-l scoată din priză? a întrebat un bărbat binevoitor care stătea alături de soție și copii.
– Nu, locuiesc singură și nu am cunoștințe care să aibă cheile – a răspuns Sonia.
– Și nici măcar vecinii nu au? întrebă el jalnic.
– Nici ei nu au…, a spus ea.
Fata a început să se lovească cu capul de scaunul din față, unde nu stătea nimeni. Se pare că în capul ei i-au fost generate multe idei în acel moment despre cum să salveze situația, dar tăcerea ei lungă a demonstrat că nu i-a trecut nimic normal prin minte.
– Poate nu ții minte și totuși l-ai oprit? întrebă Anca, încercând să-și liniștească prietena.
– Înțelegi că pot fi consecințe catastrofale? Măcar de-ar fi apartamentul meu! fata a început să intre în panică. Totuși era sigură că nu oprise fierul de călcat.
– Sper că va fi totul bine, spuse o fetiță micuță.
– Locuieşti departe? – întrebă șoferul.
– Nu, e aproape, – a răspuns fata.
– Dă-mi adresa, hai că vom face o plimbare până acolo”, a insistat el.
Soniei îi era rușine față de ceilalți pasageri, pentru că din cauza ei, ar trebui să-și amâne treburile pe mai târziu, dar Sonia nu a avut de ales decât să-i dea adresa șoferului.
– Glumești? Pentru ce am plătit? femeile au început să se plângă.
– Lucrez pentru mine și singur decid ce să fac, nu vă aranjează – poftim, puteți ieși – șoferul le-a pus la loc.
– Îmi pare rău, vă rog, dar nu va lua mult timp – Anca a încercat să le calmeze.
Zece minute mai târziu erau acolo. Fetele au fugit la apartament. După ce au așteptat ascensorul, au urcat în el și în scurt timp erau deja pe loc.
Sonia a început să râdă în hohote. Prietena ei a fost surprinsă de această reacție și a decis să vadă ce se întâmplă.
Și iată care era faza: nu avea niciun fier de călcat, pentru că dimineața Sonia i l-a dat vecinei.
Fetelor le era foarte rușine, dar în același timp, se simțeau fericite. Pentru a nu supăra pasagerii și șoferul, acestea au decis să mai spună niște glume și să-i plătească în plus eroului lor, care le-a adus și le-a servit pe toți cu dulciuri. Nemulțumirile erau foarte vizibile pe fețele oamenilor și doar câțiva, cu excepția șoferului, au râs și s-au bucurat că totul a fost în regulă.
Anca și Sonia au ajuns fără probleme în pădure și au mai vorbit multă vreme despre ce li s-a întâmplat. Prietenii care le-au întâlnit au fost șocați de această poveste. Iar glumele despre fierul de călcat le-au mai bântuit multă vreme.
Oare ați avut situații similare?
