Trebuia să mă fi pregătit din timp pentru venirea copilului!
Ieșirea mea din maternitate a avut o notă stranie. Soțul meu, Sorin, lucra într-un birou de pe strada Ștefan cel Mare și a venit după mine direct de acolo. Am tot rugat să își ia măcar o zi liberă, dar șeful lui, domnul Mănăstireanu, nici vorbă să-i dea voie. L-am rugat să pregătească totul pentru sosirea copilului, el m-a asigurat că se descurcă. Dacă nu era așa, am fi făcut de dinainte rufele, am fi cumpărat totul, am fi pus la punct apartamentul nostru mic de pe Bulevardul Dacia. Dar așa…! se plângea, aproape visând cu ochii deschiși, Lenuța de 30 de ani.
N-a respectat ce a promis?
Nici vorbă. Am plecat la maternitate cu sufletul neliniștit, nepregătită. Când m-am întors, era un haos de parcă trecuse o furtună. Mi-era rușine față de nași și de verișori care veniseră să mă vadă. Praf gros îmbrăca rafturile, puteam desena cu degetul prin el. Nu era cărucior, nici măcar o ladă de scutece, Sorin nu s-a deranjat nici să cumpere hăinuțe pentru bebe. Noroc cu prietenele mele, Irina și Luminița, care mi-au adus câteva scutece și un body povestea Lenuța încet, ca într-un somn ciudat.
Lenuța era măritată de șase ani. Acum, în sfârșit, ea și Sorin deveniseră părinți. Ani de zile se luptaseră cu grijile, amânând copilul până să prindă rădăcini în Chișinău. Când viața a prins gust mai bun, ea a decis că e timpul să rămână gravidă.
I-am spus directoarei mele, doamna Cristea, că aștept un copil. M-a dat afară pe loc. Altele s-ar fi certat, dar eu am simțit că destinul mă mână altundeva. Am început să mă pregătesc de maternitate. Brodam șervețele și trăgeam aerul proaspăt al parcului Valea Morilor. Nu aveam griji de bani, că Sorin tocmai fusese promovat. stăruia în visul ei Lenuța.
Sarcina nu i-a făcut probleme. Citea, se plimba și alegea produse pentru cel mic cu răbdare.
Sorin nu mi-a dat voie să cumpăr nimic înainte să nasc. Așa zice lumea pe la noi, că-i ghinion. Sora mea, Maria, promisese să ne dea o ladă cu lucruri și pătuțul nepoatei. Mi-a stocat și alte mărunțișuri. M-a rugat doar să trec să le iau, să le spăl, să le aranjez. Eu n-am putut decât să-mi pregătesc geanta. Nici să spăl perdelele nu mi-a dat voie, iar în visul ăsta nimic nu putea fi altfel oftează ea.
Când au apucat-o durerile, Sorin și-a pus mâinile-n cap: cheltuielile îl copleșeau brusc. În timp ce ea năștea, Lenuța se gândea la bietele haine uitate în mașina de spălat, învârtindu-se acolo ca într-o roată de coșmar.
Slavă Domnului și fetelor mele bune care mi-au dat scutece și câteva haine spălate! Sorin a început să bântuie Chișinăul de nebun, strângând de pe la rude și vecini câte ceva pentru bebe. Totul era însă prăfuit, pătat, plin de arome vechi. Le-am spălat la miez de noapte și le-am pus la uscat. Atunci, cu jumătate de suflet, m-a apucat să-mi urăsc toți neamurile și să-l visez pe Sorin plecând definitiv din viața mea era pe cale să plângă.
Câteva zile bune Lenuța a curățat, a spălat, a pus la punct casa. Avea deja două luni de când adusese pruncul acasă și tot nu voia să primească musafiri.
Rudele au hotărât că a trecut destul timp, deci vor să ne viziteze, poate și un mic praznic cu sarmale și ciorbă de găină… Da, bine! Mi-au mai găsit și de lucru pe deasupra! clătina din cap nervos, ca și cum visa că fuge.
Mama Lenuței nu pricepea cum de fiica ei nu este fericită. Se vede că nu pregătiseră casa cum trebuie. De nouă luni tot acasă, de ce nu a cerut să i se aducă mobilă, să se spele geamurile, să pornească totul la timp? Și nu crede că e greu să-i schimbi gândul bărbatului. Pe meleagurile astea, trebuie să te bazezi pe tine însăți. Care femeie mai pune nădejdea în bărbat?
Ce ziceți, ar trebui oare Lenuța să fie supărată pe rude, sau e vina ei că nu s-a organizat? Trebuia să fi făcut altfel? Dacă erați în locul ei, ce ați face în visul acesta care seamănă a viață, dar e doar un vis cu iz de Moldova?
