Are deja 35 de ani și nici urmă de nevastă sau copii
Acum o săptămână m-am trezit și eu cu fiu-meu la casa soacrei. Tocmai fusiona și-o prietenă din tinerețea ei pe acolo, de-aia de pune sare și-n cafea doar ca să nu-i fie viața prea dulce.
Femeia asta a stat toată ziua lipită de băiatul meu, parcă l-ar fi hibarnat până la facultate. Pe seară, soacra mea oftează de parcă a pierdut la loto:
Mare păcat că n-am și eu nepoței, zise ea cu un suspin cât jumătate de țară.
Prietenă-sa, tanti Catrina, și-a făcut curaj să nască un băiat după 30 și-un pic de ani, tot zicând că n-are vreme și nu-i momentul. Când, ce să vezi, i-a apărut și ei micul Făt-Frumos. A crescut stool cu multe mofturi, că era singurul bărbat în casă după ce taică-său a plecat, săracul, când băiatul era mai mic decât o pită caldă.
Mama n-a avut de ales, a tras ca la sapă pe două joburi să țină casa. Când voinicul a prins 35 de ani pe ceas, mama și-a luat inima-n dinți și l-a întrebat direct ca la piață:
Măi mamă, da eu când văd și eu un nepoțel? Sau măcar o noră să bem o cafea cu caimac?
El, calm ca bradul de la munte:
Mama, niciodată.
A zis că e numai vina ei, că l-a crescut prea dichisit, că s-a făcut prea dependent și i-a cam lipsit bărbăția, să zicem așa, între două fire de busuioc.
Mie-mi place traiul ăsta liniștit și cumpătat. Nicio fată n-o să vrea să fie a doua mamă pentru mine, zice băiatul cu subînțeles.
A mai adăugat, cu seninătatea omului fără griji, că nu vrea să schimbe nimic doar că așa cer normele, și că, în afară de maică-sa, nu-i trebuie nimeni pe lumea asta.
Doar tu-mi ești de-ajuns, mamă, a încheiat filozofic băiatul.
Am uitat să-l învăț cel mai important lucru: să fie bărbat adevărat! recunoaște, cu jumătate de gură, femeia.
Ce zici, dragă cititorule, crezi că dragostea de mamă poate să-l protejeze pe copil, dar să-l și țină departe de aripile zborului singur? Hai, abia aștept să pui două vorbe în comentarii, să ne dregem amărăciunea împreună.
