Așa am procedat atunci când am găsit în buzunarul soțului meu două vouchere pentru o croazieră pe Marea Neagră. Pe unul dintre ele era trecut numele altei femei.
L-am întâlnit pe soțul meu, Marcel, la stația de autobuz. Din greșeală, am scăpat cheile când am scos portofelul din geantă. Era întuneric, iar eu nu le găseam nicicum. Marcel s-a oprit și m-a ajutat să le găsesc. I-am mulțumit sincer. Am aflat că mergeam cu același autobuz în direcția Centru.
Marcel m-a condus până în fața blocului meu, pe Ștefan cel Mare. Ne-am revăzut de mai multe ori și, după șase luni, am ajuns să ne căsătorim. Mi-a spus mereu că s-a îndrăgostit de mine din prima clipă. Trei ani ne-a mers de minune. Apoi Marcel a primit o slujbă nouă. În scurt timp am observat că s-a schimbat. Era mereu agitat, retras. Nu am spus nimic, am zis că exagerez sau poate e doar stresul de la muncă. Asta până într-o zi, când Marcel mi-a zis că pleacă în delegație la Constanța pentru două săptămâni.
În acea seară, după ce a intrat la duș, am vrut să-i spăl hainele. În buzunarul pantalonilor lui am găsit două bilete de croazieră. Pe unul dintre ele era numele unei fete și am știut: mă trădase, mi-a sfărâmat încrederea, a călcat în picioare iubirea noastră.
Furia m-a cuprins atât de tare că am simțit cum îmi arde carnea. Îl iubeam, îi dădusem totul, cum putea să-mi facă una ca asta? Fără să-i spun nimic lui Marcel, l-am sunat pe Adrian, fost coleg de liceu, omul cu care am avut mereu o legătură sinceră și respect. L-am rugat să mă ajute. În ziua croazierei, eu și Adrian ne-am dus în același port din Mamaia, acolo unde Marcel plănuia să meargă cu amanta lui. Am jucat rolul de îndrăgostiți, râzând și ținându-ne de mână ca doi tineri care abia descoperă dragostea.
Când Marcel ne-a zărit, s-a năpustit înspre noi, roșu la față, și a început să mă acuze că îl înșel. Atunci, privindu-l direct în ochi, i-am aruncat:
Ai crezut că tu poți să mă trădezi, iar eu să te iert? Ți-am găsit deja înlocuitorul, să nu-ți faci griji!
Pe mal, stătea Natalia, femeia cu care îmi înșelase soțul. Feței ei i se ștergese orice urmă de culoare. Am aflat atunci că nici măcar nu știa că Marcel e însurat. Ne înșela pe amândouă. Între mine și Marcel căsătoria s-a terminat acolo. N-am putut ierta și n-am vrut să uit.
După șase luni, m-am măritat cu Adrian. Acum sunt fericită, simt din nou că trăiesc. Natalia s-a despărțit și ea de Marcel, spunându-i că nu va putea niciodată ierta o astfel de minciună.
Nu banii, nici voucherele, nici croaziera ci trădarea doare cel mai tare, pentru că nicio inimă românească nu uită așa ceva.
