În această dimineață, o fată de 18 ani a adus pe lume o fetiță. Imediat după, ea a completat actele necesare, a chemat un taxi și a ieșit din maternitatea din Chișinău, fără să privească înapoi. Dar nu-și putea imagina ce surpriză o aștepta pe micuță acolo.
Seara, eu și soțul meu am ajuns la spital copleșiți de emoții, în așteptarea celei de-a patra copil a noastră. Familia noastră era deja una mare și veselă, iar emoțiile ne cuprindeau pe amândoi.
Trebuie să menționez că al doilea și al treilea copil gemeni au fost o adevărată surpriză pentru noi, mai ales că nu mai avuseserăm astfel de cazuri în familie. De atunci, la fiecare sarcină, glumeam: Și dacă tot gemeni primim iar?
Părinții s-au bucurat nespus când au primit vestea și ne-au sărit în ajutor în primele zile. La a doua ecografie ni s-a confirmat însă că așteptam doar un copil.
Astfel, pe lume a venit cel de-al patrulea ninja al nostru doar o fetiță, iar îngrijorările ne-au părăsit rapid. Am stat într-o rezervă separată, plătită din timp de soțul meu, și totul părea să decurgă normal.
După câteva ore, mi-au adus bebelușa pentru alăptat. Atunci a intrat în salon șefa secției, cu o expresie de îngrijorare pe chip și mi-a spus: Avem o problemă…
În aceeași dimineață, o fată de 18 ani născuse o fetiță, a depus cerere de renunțare și a plecat din spital cu taxiul.
După naștere, tânăra abia se putea ține pe picioare, însă a refuzat cu orice preț să rămână acolo măcar o clipă în plus. Nu am avut altă opțiune decât să-i respectăm decizia.
Fetița ei venise pe lume sănătoasă și frumoasă. Atunci m-am gândit: Ai tot visat la gemeni… Poate ai putea lua această fetiță?
Am putea scrie că tu ai născut-o… Dar eu nu pot lăsa copilul acesta să ajungă la orfelinat. Ce viață ar avea acolo? Mă doare sufletul numai cât mă gândesc. Știu că e ilegal.
Deși procedura de adopție se poate începe imediat, ea ar dura luni întregi și nici nu există garanții că va avea succes. În tot acest timp, copila ar ajunge într-un centru de plasament.
E atât de trist… Recunosc că m-a marcat profund această situație. O cunoșteam bine pe asistenta-șefă, doamna Veronica Stamate un om de mare omenie și sensibilitate. Țineam legătura cu ea și în afara spitalului.
Poate tocmai de aceea m-a implicat și pe mine în această dilemă.
Mama tânără a ales să plece singură din maternitate imediat după naștere;
Copila s-a născut sănătoasă și merită iubire și grijă;
Adopția durează și nu oferă garanții;
Asistenta-șefă a propus o soluție din compasiune și înțelegere.
Până la urmă, astfel de istorii ne arată cât de fragile și sensibile pot fi destinele oamenilor la început de viață.
Ca o concluzie, nașterea unui copil rămâne un miracol plin de speranțe și frământări. Uneori, drumul vieții ne duce pe cărări nebănuite și dificile, cerându-ne să fim sprijin unii pentru alții. Povestea aceasta emoționantă ne îndeamnă să reflectăm la cât de important este să nu uităm de omenie, chiar și în cele mai complicate situații.





