Băiatul s-a trezit din cauza gemetului mamei sale

Băiețelul s-a trezit din cauza gemetului mamei sale.
S-a apropiat de patul ei:
Mamă, te doare?
Mateiuță, adu-mi niște apă!
Acum, fugise spre bucătărie.
A revenit după un minut cu o cană plină:
Poftim, mamă, bea!
Se auzi o bătaie în ușă.
Copile, deschide!
Probabil e bunica Nina care a venit.
A intrat vecina, ținând în mână o cană mare.
Cum te simți, Maria?
i-a atins fruntea.
Vai de capul tău, ai febră.
Ți-am adus lapte cald cu unt.
Am băut deja pastilele.
Trebuie să mergi la spital.
Să te tratezi cum se cuvine.
Să mănânci sănătos, dar frigiderul tău e gol, săraca de tine.
Tanti Nina, am cheltuit toți banii pe medicamente, ochii bolnavei s-au umplut de lacrimi.
Nimic nu mă ajută.
Trebuie să te internezi la spital.
Și pe cine îl las eu pe Mateiu?
Și pe cine îl lași dacă te prăpădești?
Nici măcar treizeci n-ai, nici soț, nici bani, i-a mângâiat capul.
Hai, nu plânge!
Tanti Nina, ce să fac?
Gata, chem medicul, vecina și-a scos telefonul.
A sunat, a aflat tot ce trebuia.
Au zis că vin azi.
Eu plec.
Când ajung, îl iei pe Mateiu și veniți după mine.
Vecina a ieșit pe hol, iar băiețelul a plecat după ea:
Bunica Nina, mama nu moare, nu?
Nu știu, copile.
Trebuie să-l rogi pe Dumnezeu să o ajute, dar mama ta nu crede în El.
Și moșul Dumnezeu ajută?
băiețelul avea o urmă de speranță în ochi.
Trebuie să mergi la biserică, să aprinzi o lumânare și să ceri, și El te-ajută.
Gata, eu plec.
***
S-a întors gânditor la mama:
Mateiuță, sigur ți-e foame, dar n-avem nimic.
Adu două pahare.
Când a adus, mama a pus în ele lapte:
Bea!
A băut, dar parcă îi era și mai foame.
Maria a înțeles imediat.
Cu greu s-a ridicat și a luat portofelul de pe masă:
Uite, cincizeci de lei.
Mergi și cumpără două plăcinte și mănânci pe drum, iar eu gătesc ceva.
Hai, du-te!
L-a condus până la ușă și, sprijinindu-se de perete, s-a dus la bucătărie.
În frigider doar conserve ieftine de pește, puțin margarină, pe pervaz rămasese doi cartofi și o ceapă.
Trebuie să fac supă…
I s-a făcut capul roată și s-a lăsat slăbită pe scaun:
Ce se întâmplă cu mine?
Nu mai am deloc putere.
Jumătate din concediu s-a dus.
Banii s-au terminat.
Dacă nu mă duc la muncă, cum îl pregătesc pe Mateiu de școală?
Într-o lună începe clasa întâi.
Fără rude, fără ajutor.
Și cel mai rău e boala asta.
Trebuia să merg din prima la policlinică.
Acum dacă mă internează, cum rămâne Mateiu singur?
Cu greu, s-a ridicat și a început să curețe cartofii.
***
Foamea îl măcina, dar gândurile lui Mateiu erau la altceva:
Mama ieri n-a ieșit din pat.
Dacă, chiar așa, moare?
Tanti Nina zicea să-i ceri moșului Dumnezeu ajutor, s-a oprit și…
a cotit spre biserică.
***
De jumătate de an m-am întors de la război.
Mi-am scăpat pielea cu greu.
Bine măcar că pot să merg, deși cu bățul.
La rănile de pe corp nici nu mai bag de seamă.
Am cicatrici pe față?
La ce mai contează, nu mă ia nimeni de soț, cu gândurile astea mergea Nicu spre biserică.
Trebuie să aprind lumânări pentru băieți.
Azi se împlinește un an de când au murit, iar eu…
am scăpat cu minune.
Acum douăzeci de ani plecase în armată.
Acum e civil, dar e greu să simți că nu ești bun de nimic.
Pensia e bună, pentru o viață liniștită, și contractele din bancă îi ajung pentru încă două vieți.
Dar la ce să le ai, dacă ești singur?
La intrare la biserică stăteau cerșetori.
Nicu a scos câteva bancnote de o sută de lei, le-a împărțit și le-a zis:
Rugați-vă pentru prietenii mei, Roman și Stan!
A intrat în biserică, a cumpărat lumânări, le-a aprins și s-a rugat cum îl învățase părintele:
Pomenește, Doamne Dumnezeul nostru
Făcând cruce, rostea cuvintele, iar în minte, parcă vii, apăreau prietenii săi.
Când a terminat rugăciunea, a rămas pe gânduri privind viața lui deloc ușoară.
Băiețelul, slab și mic, s-a așezat lângă o lumânare ieftină.
S-a uitat în jur, fără să știe ce să facă.
O femeie vârstnică s-a apropiat:
Hai să te ajut eu!
I-a aprins lumânarea și a pus-o.
Așa fă cruce!
i-a arătat.
Și spune-i Domnului de ce ai venit.
Mateiu a privit mult icoana, apoi a zis:
Ajută, moșule Dumnezeu!
Mama e bolnavă.
Nu mai am pe nimeni.
Fă s-o facă bine.
Mama n-are bani de medicamente.
Eu merg curând la școală, nici ghiozdan n-am
Nicu, nemișcat, privea copilul.
Toate problemele lui, care păreau acum un munte, au dispărut.
Ar fi strigat:
Oameni buni, chiar nimeni nu poate ajuta acest copilaș, să-i cumpere mamei pastile și lui un ghiozdan.
Mateiu privea icoana și aștepta miracolul.
Copile, hai cu mine!
Nicu a spus hotărât.
Unde?
Mateiu s-a uitat speriat la unchiu Nicu cu bățul.
Să aflăm ce medicamente are mama ta nevoie și mergem la farmacie.
Chiar spuneți adevărul?
Moșul Dumnezeu mi-a transmis rugămintea ta.
Pe bune?
s-a luminat copilul către icoană.
Hai!
a zâmbit bărbatul.
Cum te cheamă?
Matei.
Îmi poți spune unchiu Nicu.
***
Din apartament se auzeau vocile mamei și ale vecinei:
Tanti Nina, uite câte mi-a scris și a zis că medicamentele sunt scumpe.
De unde să iau atâția bani?
Mai am numai cinci sute de lei.
Băiețelul a deschis cu hotărâre ușa.
Vocile s-au oprit.
Vecina s-a uitat speriată către bărbatul necunoscut:
Maria, ai grijă!
Maria a apărut și ea, deodată speriată.
Mamă, ce medicamente ai nevoie?
Mergem cu unchiu Nicu la farmacie și cumpărăm.
Dar cine sunteți?
Maria privea mirată.
O să fie bine, i-a zâmbit Nicu.
Dați rețetele!
Dar am doar cinci sute de lei.
Noi cu Matei găsim bani, bărbatul îi puse mâna pe umărul copilului.
Mama, dă rețetele!
Maria le-a dat.
Simțea, fără să știe de ce, că bărbatul cu fața de speriat are un suflet bun.
Maria, ai înnebunit?
îi țipă vecina când băiatul și bărbatul au ieșit.
Nu-l cunoști deloc!
Tanti Nina, cred că e om bun!
Bine, Maria, eu plec!
***
Maria ședea și aștepta copiului, plecat cu acest bărbat.
Nici nu mai simțea boala.
Ușa s-a deschis, primul intră Mateiu, cu fața luminată:
Mamă, am luat pastilele și dulciuri pentru ceai.
În ușă, Nicu, zâmbea la fel de fericit ca Mateiu parcă fața lui nu mai era deloc înfricoșătoare.
Mulțumesc!
Maria făcu o plecăciune.
Haideți, intrați!
Nicu încercă să-și scoată pantofii, dar abia reuși, era vizibil emoționat.
Ajunse în bucătărie.
Luați loc!
spuse gazda.
Bărbatul se uită în jur, căutând unde să pună bățul.
Lasă, îl aranjez eu!
L-a pus aproape de el.
Scuze, nu prea am ce să vă servesc!
Mamă, am cumpărat cu unchiu Nicu tot ce trebuie, și copilul a început să pună pe masă pachete.
Vai, era nevoie?
oftă Maria, gândindu-se că jumătate erau prostii dulci.
A văzut pachetul cu ceai scump.
Gata, pun apa la fiert.
S-a pus să facă ceai.
Parcă boala a plecat, ori voia să nu pară bolnavă în fața bărbatului.
Parcă Nicu i-a citit gândul:
Maria, nu vă e greu?
Sunteți foarte palidă!
Nu-i nimic O să beau pastile.
Mulțumesc!
***
Au băut ceai aromat cu dulciuri, privindu-l pe Mateiu care povestea cu foc.
Se auzeau doar chicoteli și priviri calde.
Era tare plăcut să fie toți trei la masă.
Dar orice lucru frumos se termină.
Mulțumesc!
Nicu s-a ridicat cu bățul lui.
Eu plec.
Aveți grijă, să vă tratați.
Mulțumesc din suflet!
Maria s-a ridicat.
Nu știu cum să vă mulțumesc.
S-a dus spre hol, iar Maria și Mateiu după el.
Unchiu Nicu, mai vii la noi?
Sigur!
Când se face bine mama ta, mergem împreună să-ți cumpărăm ghiozdan.
***
Nicu a plecat.
Maria a strâns masa, a spălat vasele.
Mateiu, uită-te la televizor, că eu mă pun puțin.
S-a culcat și a adormit adânc.
***
Două săptămâni au trecut.
Boala a dispărut, se vede că pastilele scumpe au ajutat.
În ultimele zile Maria a mers la muncă, în august e mereu criză, iar ea a fost chemată din concediu.
A fost bucuroasă, zilele acelea se vor plăti.
Deja e august, trebuie să-l pregătească pe fiu pentru școală.
Sâmbătă s-au trezit, au mâncat micul dejun.
Matei, hai să ne pregătim!
Mergem la magazin.
Vedem ce-ți trebuie pentru școală.
Ai primit bani?
Nu încă, dar săptămâna viitoare primesc.
Am împrumutat o mie de lei, la întoarcere luăm ceva de-ale gurii.
Se pregăteau când a sunat interfonul.
Cine e?
a întrebat gazda.
Maria, sunt Nicu
Voia să mai spună ceva, dar degetul Mariei era deja pe butonul de deschidere.
Mamă, cine-i?
ieși fiul din cameră.
Unchiu Nicu!
bucuria femeii era evidentă.
Ura!
Nicu intră, tot cu bățul, dar…
cât de schimbat e!
Pantaloni scumpi și o cămașă la modă, frizură modernă.
Unchiu Nicu, te-am așteptat, Matei sări spre el.
Ți-am promis!
îi strălucea privirea.
Salut, Maria!
Salut, Nicu!
Trecerea spontană la tu îi surprinse și îi bucura.
Sunteți gata?
Mergem!
Unde?
Maria încă era năucită.
Matei merge curând la școală.
Nicu, dar eu
I-am promis lui Matei, promisiunea trebuie ținută!
***
Maria căuta mereu doar lucruri ieftine, oriunde mergea.
N-avea bani în plus, nici rude, nici soț.
Doar băiatul din liceu, dispărut fără urmă.
Acum era un bărbat lângă ea, care se uita cu drag la fiul ei.
Cumpăra tot ce îi trebuia pentru școală, fără să se uite la prețuri, numai întrebând părerea ei.
Încărcați, s-au întors acasă cu taxiul.
Maria a zburat spre bucătărie.
Maria, o opri Nicu.
Hai, să ieșim toți împreună!
Să mâncăm la restaurant.
Mamă, hai!
fiul a sărit către ea.
***
În noaptea aceea, Maria n-a putut dormi.
Rula-n minte toate scenele zilei.
Ochii lui Nicu, acei ochi cu dragoste.
Mintea rece și inima fierbinte parcă dialogau:
E urât și șchiop, spunea rațiunea.
E normal, bun și mă privește cu dragoste, răspundea inima.
E cu cincisprezece ani mai mare.
Și ce?
La cum se înțeleg cu fiul meu parcă-i tată.
Poți încă găsi un bărbat tânăr, frumos.
Nu-mi trebuie frumos și subțire, am avut deja.
Vreau bun și sigur.
Tu ai visat mereu altfel de soț, insista rațiunea.
Acum vreau unul ca el!
Îți schimbi preferințele repede?
Pur și simplu l-am găsit.
Îl iubesc!
***
Nunta lor a avut loc în acea biserică unde Nicu și Matei s-au întâlnit cu trei luni în urmă.
Nicu și Maria erau în fața altarului, bățul lui Nicu dispăruse, iar Matei nu-și lua ochii de la icoana sfântului cu care vorbise atunci.
Și, din inimă, spuse:
Mulțumesc, moșule Dumnezeu!