Bătrânețe în umbra trădării
Astăzi vă spun o poveste care s-a întâmplat în curtea noastră, într-un cartier dormitor din Chișinău. E plină de dramă, durere și întorsături neașteptate ale sorții, ca un scenariu din filmul cel mai trist.
Ne-am mutat în cartier la sfârșitul anilor ’70, când ultimul bloc din zonă abia fusese finalizat. Era considerat aproape de elită – nou, cu apartamente spațioase. Lângă el s-a deschis o școală, ca să nu mai bată copiii jumătate de oraș. Anul școlar începea nu în septembrie, ci în mijlocul lui februarie, ca familiile să aibă timp să se acomodeze. După război, o locuință era un lux, iar aici erau apartamente accesibile într-o zonă nouă. Majoritatea erau tineri cu copii, iar curtea s-a umplut repede de râsete și voci zgomotoase.
Copiii s-au împrietenit repede, și vara alergau toată ziua pe stradă. Dar era o fată, Luminița, care stătea mereu deoparte. Avea zece ani și rămânea mereu în casă. Ieșea doar la magazin sau cu bunica, deși nouă, celor de șase ani, ni se lăsa deja să umblăm singuri. În gașca noastră se șoptea că Luminița are o mamă strictă, aproape un tiran, care o lovește pentru orice greșeală.
Într-o zi, am decis s-o chemăm noi afară și am mers la ea acasă. Ușa a fost deschisă de mama ei, care, spre surprinderea noastră, ne-a spus că doar Luminița preferă singurătatea. Am plecat cu mâinile goale, hotărâți să nu ne mai bagăm în viața ei.
Luminița a crescut sub ochii atenti ai mamei și bunicii, care voiau să fie o fată rafinată și cultă. Ea era diferită de noi – mereu îngrijită, rezervată, nu ca noi, mereu prin șantiere abandonate. Uneori noaptea se auzeau sunete de vioară din apartamentul ei – melodii atât de triste, că îți stârneau fiori.
După câteva luni, în bloc a locuit o femeie cu fiul ei, Cătălin. S-au mutat la același etaj cu Luminița. Și, minune, Luminița și Cătălin au devenit prieteni. Pentru prima dată am început s-o vedem și pe ea afară – râdea, umbla, nu mai stătea închisă. Prietenia lor părea mântuire pentru fetița retrasă.
Anii au trecut. Luminița și Cătălin au împrAu împlinit majoratul, s-au înscris la aceeași facultate, dar Luminița nu și-a terminat studiile – la nouăsprezece ani, Cătălin a insistat să se căsătorească.
