Drumul pe care nu l-am străbătut împreună
Nicoleta și Teodor Popescu visau la un singur lucru — o mașină. Nu doar o bucată de fier pe roți, ci un bilet către libertatea pe care și-o imaginau de la nunta lor. Aproape treizeci de ani — muncă, grădinărit, slujbe sezoniere, zeci de lucruri la care renunțau — totul pentru un vis: să cumpere o mașină și să plece împreună într-o călătorie. Fără programe, fără grabă, doar ei și drumul.
Și au reușit. Un „Dacia Duster” argintiu a apărut în garajul lor vechi, lângă credincioasa „Oltcit”, care le slujise zeci de ani. Teodor umbla în jurul mașinii ca un copil care primește cel mai frumos cadou. Îi mângâia capota cu grijă, se uita în interior, iar Nicoleta își imagina cum străbat poduri necunoscute, cum dorm în corturi, beau cafea la benzinării, privesc apusuri în orașe străine…
Planul era gata de mult. Totul fusese calculat până în cele mai mici detalii: traseul, locurile de popas, unde să mănânce, liste cu lucruri necesare. Teodor se ocupa de condus și de tehnica mașinii. Studiasese harta, notase coordonatele pentru campinguri și benzinării, calculase distanțele. Nicoleta era responsabilă de atmosferă, mâncare și amintiri. În caietul ei erau trecute toate localurile cu bucate tradiționale, toate atracțiile, fiecare loc fotogenic. Nu spuseseră nimănui — era povestea lor, intimă și sfântă.
Vara se apropia de sfârșit. Mai aveau doar câteva treburi de terminat la țară. Era septembrie, un vânt răcoros anunța toamna. Se întorceau în oraș — douăzeci de kilometri până acasă. Soarele apunea, Nicoleta se uita pe geam, iar Teodor fredona ceva încet. Totul părea perfect.
Până când, într-o clipă, totul s-a oprit.
A frânat brusc, s-a încleștat de volan, corpul i-a zvâcnit înainte — și apoi s-a oprit. Mașina stătea nemișcată pe drum. Nicoleta a fost aruncată de centură, n-a înțeles imediat ce se întâmplă. Apoi — țipete, panică. Teodor nu răspundea. Pur și simplu se lăsase pe volan, cu capul în jos.
Nicoleta a sunat la salvare, a încercat să-l trezească. Au venit repede, dar… Nu mai respira.
Inima. Fulgerător. Centura de la volan încă mirosea a parfumul lui, dar el nu mai era acolo.
Au urmat formalitățile: poliția, fiica cu soțul, lacrimi, întrebări. Dar Nicoleta nu auzeEa a rămas acolo, în scaunul ei, uitându-se la locul gol de lângă ea, unde odată visase împreună cu el.
