Când Vera a venit să-și ia băiatul de la grădiniță, acesta a sărit în brațele ei și i-a șoptit cu pasiune la ureche:

Când Anca a venit să-l ia pe fiul ei de la grădiniță, acesta a alergat spre ea și i s-a agățat de gât, șoptindu-i cu foc la ureche:
Mama, mama, hai să o luăm pe bunica lui Paul la noi acasă!
Pe cine? Ce bunică? Despre ce vorbești? nu-nțelesese fiul Anca. Îmbracă-te repede, tata ne așteaptă în mașină.
Uite-o, acolo! Rareș i-a arătat cu degetul o femeie în vârstă, care îl conducea agale pe un băiat către ieșirea din grădiniță. Bunica lui Paul! Ți-am zis!
Nu mai spune prostii. Aia e bunica altcuiva.
Și ce dacă? a început să se vaiete băiatul. Roag-o, să fie și bunica mea. Te rog, mama.
Tu ai deja bunicile tale. Nu una, ci două. Ce să facem cu încă una? Și destul cu fanteziile. Pune-ți pantalonii.
Eeh, mama Rareș a făcut o față amărâtă în timp ce se străduia să-și tragă pe el pantalonii groși. Bunicile mele nu sunt bunici adevărate. Pe când bunica lui Paul e bunică adevărată, pe bune.
Cum adică, ale noastre nu sunt adevărate? Anca surâse nesigură. Sunt chiar foarte reale! Sunt mamele noastre, nu a lui Paul.
Da ce contează că v-au născut pe voi? Oricum, nu s-au făcut bunici cum trebuie.
Cum să nu fie, dragul mamei? Tu ești fiul nostru, deci mamele noastre sunt automat bunicile tale!
Eu nu vreau automatice! Le vreau pe bune, ca bunica lui Paul!
Și ce înseamnă asta, pe bune?
Să fie ca bunica lui Paul.
Și cu ce e ea altfel decât bunicile tale? Nu înțeleg, Rareș.
Pentru că bunica lui Paul îl lasă să-i zică bunica cu voce tare. La mine, una vrea să-i zic doar Dorina, iar cealaltă mă ceartă când strig bunica prin curte!
Cum adică te ceartă?
Păi zice: Ce bunică, măi? Eu sunt încă tânără. Nu mă face de râs la vecini!.
Mama mea, așa îți zice?
Da. Și a mai zis că tu mereu mă lași la ea. În timp ce bunica lui Paul zice despre Paul că e cel mai bun lucru din viața ei. Și eu vreau să fiu cel mai bun din viața cuiva.
Nu pot să cred că mama mea a zis așa Anca îl privi cu tristețe pe Rareș și nu-l mai grăbi cu atâta asprime: Haide, îmbracă-te, dragul mamei. Că tata se îngrijorează. Dar Dorina, nici ea nu te ceartă că-i zici bunica?
Nu mă ceartă, Rareș a clătinat zăpăcit din cap. Dar nici nu răspunde când o strig așa. Când îi zic Dorina, mă laudă. Și mama, de ce nu știu bunicile mele să gătească mâncare ca lumea?
Cum adică? Anca se uită stupefiată la fiul ei. Ce poveste e asta? Te țin flămând când ești la ele?
Da, răspunse băiatul tăios.
Cum așa? Spui minciuni! Te răsfață cu de toate, cu mai mult decât am avut eu când eram mică!
Ei, da strâmbă din nas copilul. Mezeluri, sarmale, salate Ăsta-i răsfăț?
Dar ce-ai vrea?
Clătite.
Clătite?! mirată mama.
Da. Sau papanași. Azi bunica lui Paul i-a zis: Ajungem acasă și-ți fac niște papanași calzi. Cu smântână și dulceață îți amintești cum am fiert vara trecută dulceața împreună? Și Paul, așa fericit, da din cap la bunica lui. Eu cu bunicile mele n-am fiert niciodată dulceață.
Of, Rareș dragă mama îl privi cu milă. Vrei să bem azi ceai cu dulceață? Oprim la magazin, luăm ce vrei.
Nu-i bună cea din magazin
De unde știi?
Păi le-am rugat și pe bunicile mele Au cumpărat deja.
Dar papanași sau clătite ai cerut să-ți facă?
Da Rareș își trase haina cu un oftat. Spun că durează prea mult. Mergem la cofetărie. Dar acolo sunt reci și gemul e prea dulce. Bunica lui Paul zice că papanașii de pe tigaie sunt cei mai buni din lume.
Așa e visătoare, Anca îl luă de mână și ieșiră din grădiniță. Și eu le țin minte de la bunica mea
Cât au mers până la parcare, unde îi aștepta tatăl lui Rareș cu Dacia, Anca și-a sunat prietena.
Gabriela, ești acasă? o întrebă cu o voce vinovată.
Sunt, răspunse prietena.
Pot să-ți fac o rugăminte? Dar să nu râzi!
Ce s-a întâmplat?
Te tot lăudai că faci papanași buni, băiatul tău îi mănâncă pe nerăsuflate
Așa și?
Dă-mi rețeta Când prietena a început să râdă, Anca a strigat: Ți-am zis să nu râzi! Chiar am nevoie!
Mai bine vino la mine și te învăț.
Când să vin?
Acum, chiar acum.
Nu pot acuma, trebuie să-l iau pe Rareș, mă așteaptă soțul
Veniți toți, așa ai tău se cunoaște cu al meu! Vă aștept. Și închise.
A doua zi, Anca și-a luat liber de la serviciu. S-a dus la mama ei și au făcut împreună papanași și clătite. Mama s-a cam supărat, a bombănit ceva despre viața modernă a femeilor la pensie, dar Anca i-a zis hotărâtă:
Mamă, dacă te încurcăm, n-o să-l mai aduc pe Rareș la tine. Știi diferența dintre o bunică adevărată și una pe automat? Știi de ce n-ai fiert tu niciodată dulceață, dacă ai nepot?
Mama voia să-i răspundă ceva usturător, dar văzând privirea hotărâtă a Ancăi, a tăcut. Mai bine așa.