„Ce așteaptă femeia care se chinuie pe ea însăși: o observație incisivă a lui Erich Maria Remarque”
– „Când ceri puțin, primești puțin. Mai întâi economisești pentru tine, apoi toată lumea economisește cu tine…”
Erich Maria Remarque a spus odată: „O femeie care se neglijează îi inspiră bărbaților un singur gând – să o ignore și ei!”
La început, ne sacrificăm pe noi înșine, apoi viața începe să ne sacrifice pe noi.
Modestia, bunătatea și amabilitatea sunt virtutei lăudate în romane – acolo ele sunt și răsplătite, dar nu depășesc paginile cărților. În viața reală, lucrurile stau altfel: pentru cineva fără scrupule, modestia și bunătatea sunt trăsături de care poate profita.
Nu toate calitățile sunt utile uneori, ele pot fi dăunătoare: când lângă o persoană onorabilă se află una care o exploatează, bunătatea devine unealtă a răului. Ține minte asta.
Orice om bun și modest trebuie să înțeleagă oamenii pentru a nu se lăpa călcat în picioare. Dar ca să-i înțelegi pe alții, trebuie să te înțelegi pe tine însuți și să te întrebi: de ce femeile se neglijează atât de des și ce câștigă din asta?
Nimeni nu-ți va mulțumi pentru sacrificiile tale. Nu e vorba doar de bani: femeile renunță la timpul lor de odihnă, se străduie pentru cei dragi în dauna lor, își restrâng dorințele pentru alții – asta înseamnă să-ți neglijezi propria viață.
Oamenii se obișnuiesc: când te mulțumești cu puțin, primești puțin. La înceup, tu faci economie de tine, apoi toți o fac. Femeile se epuizează și se dezamăgesc. Când își întreabă soarta: „De ce trăiesc pentru alții, dar nu și pentru mine?” – lumea va tăcea în jurul lor.
Nimeni nu se va bucura că ești extenuată, că n-ai chef de veselie, că suferi: nimeni nu-ți va mulțumi pentru sacrificiul tău. Nici tu, nici cei din jur.
Obiceiurile rele duc la o viață rea:
– Obiceiurile bune nu garantează fericirea, dar cele rele o distrug mereu. Obiceiul de a te neglija apare când ai pe cineva drag: un partener sau copii. Lumea ta se răstoarnă: întreaga ta ființă, care a fost centrul existenței tale, nu mai e acum prioritară. O mamă iubește copilul atât de mult, încât e gata să se sacrifice. O femeie îndrăgostită renunță la timpul ei, la confort, la visuri, doar să fie alături de iubit. Copiii se obișnuiesc să primească, iar partenerul să profite – tu i-ai învățat asta.
Ce se întâmplă când o femeia vrea să-și recapete identitatea și să nu mai facă economie de ea? Cei dragi, pentru care s-a sacrificat, se vor înfuria. Da, exact așa: nimeni nu va spune „Mulțumim pentru tot! Acum e rândul nostru să dăm noi!”. Oamenii se vor supăra pentru că le iei ce li s-a părut normal să primească.
Dacă femeia se teme să nu-i supere, vor trece ani, zeci de ani, până când va realiza: „Unde s-a dus viața mea?”. Dacă nu vrei să-ți treacă existența în umbra altora, nu te neglija și nu le da voie niciunui om să ți-o ceară: fiecare merită să fie fericit.
Nesiguranța a distrus milioane de șanse:
– Ce înseamnă să te neglijezi? E să crezi că nu ești destul de bună pentru slujba visurilor tale, că alții sunt mai inteligenți ori mai talentați. E să refuzi să înveți dansul sau pictura pentru că „alții o fac mai bine”. E să te compari mereu cu femei mai frumoase, de parcă ele ar valora mai mult doar pentru nasul lor drept sau părul mai bogat.
A te neglija e un obicei care te va face să te mulțumești cu puțin și să n-ai pretenții. Un obicei care te va umple de frică de eșec: dacă nu reușești sau dacă cineva te respinge, asta nu înseamnă că trebuie să-ți cobori țelurile.
E un obicei care te împiedică să visezi, să mergi spre ce pare imposibil – spre fericire.
Nu neglija timpul pe care ți-l dedici, serile cu o carte frumoasă în mână, visurile tale, lucrurile mici care te fac fericită: timpul petrecut cu plăcere nu e irosit – el îți reface puterile.
Uneori cred că oamenii se gândesc că vor trăi veșnic: așteaptă să le cadă ocaziile din cer, se compară mereu cu alții, amână și cheltuie prea puțin pe ei înșiși.
Nu-ți limita posibilitățile și nu te mai compara cu nimeni: dacă eu, ca scriitor, m-aș compara cu alții, aș începe să economisesc hârtia și cerneala, crezând că nu le merit.
© Erich Maria RemarqueViața e prea mărinimoasă cu cei care nu se tem să iubească și să se iubească la rândul lor, iar singurul mod de a trăi cu adevărat e să nu te pui niciodată pe ultimul loc.
