– Ce va zice familia când va afla că vrei să pleci de ziua ta? – mormăi dezaprobator soțul.
– Cum adică nu vei fi acasă? – soțul zâmbi nedumerit și privi neîncrezător la Ioana, care radia de bucurie.
– Exact așa! Am hotărât ca, pentru prima dată, să îmi sărbătoresc ziua de naștere așa cum vreau eu, nu cum vrea familia! – spuse femeia cincuentenară, așezându-se în fața lui Mihai.
– Ce le vom spune rudelor? – începu să se agite Mihai, gândindu-se cum va reacționa mama lui, dacă va afla.
– Trebuie să le spunem ceva? E ziua mea de naștere, și dacă nu îi invit, de ce să mă justific? – spuse Ioana pe un ton liniștit.
– Copiii știu? Ei plănuiau să vină! – Mihai se încruntă dezamăgit.
– Da, Alexandru și Maria mi-au susținut decizia!
Cuvintele Ioanei îl luaseră pe Mihai prin surprindere. Mai mult, de vreo două săptămâni, mama lui, Olga, întreba unde și cum va sărbători nora ziua de naștere.
Acum, după ce Ioana îi spusese că nu va fi sărbătoare, Mihai începuse să se îngrijoreze.
Nu știa cum să îi explice mamei sale că, anul acesta, lucrurile vor sta diferit.
Ca și cum ar fi simțit asta, Olga începu să-i dea indicații fiului despre ce să pună pe masă.
– Sugerează-i Ioanei să facă aceleași salate ca anul trecut. Mai ales cea cu ananas. Și să pregătească păstrăv umplut. Îi iese de minune, – enumeră Olga entuziasmată.
Relațiile ei cu nora nu erau rele, dar nici nu puteau fi numite prietenoase.
Olga nu se amesteca de obicei în viața lui Mihai cu Ioana, cu excepția sărbătorilor.
Atunci soacra, conform obiceiului, punea presiune pe nora și îi cerea să se ocupe de gătit.
– Am serviciu, nu am timp, – refuza Ioana, care lucra ca profesoară de română și literatură și din cauza lipsei de personal didactic lucra în două schimburi.
În aceste momente, Olga începea să o roage cu lacrimi în ochi pe Ioana să o ajute.
– Îți iese totul atât de bun mereu, iar la mine parcă e iarbă, – suspina Olga, încercând să-i stârnească compasiune. – Toți adoră cum gătești.
– Aniversarea cade vineri, iar eu lucrez, – îi explica din nou și din nou Ioana soacrei.
– Am mutat-o pe sâmbătă ca să îți fie convenabil, – îi anunță Olga fericită. – Nu-ți face griji, voi ajuta și eu.
Ioana își dădu seama că va trebui, totuși, să gătească pentru jubileul soacrei. Ar fi putut refuza, dar știa că Olga s-ar fi supărat pe ea.
Situația se repeta de câteva ori pe an. Olga o ruga pe nora sa o ajute nu doar pe ea, ci și pe alte rude.
Ioana ajunsese să se simtă utilizată ca forță de muncă gratuită.
În loc să se relaxeze, petrecea weekend-urile gătind pentru vreun eveniment al rudelor.
Nu doar rudele lui Mihai profitau de aptitudinile ei culinare, ci și ale ei.
Într-un moment, Ioana hotărî că nu putea continua așa și că era timpul să-i pună la punct pe rudele obraznice.
Hotărî să înceapă cu ziua ei de naștere. Să nu invite pe nimeni și în schimb să plece câteva zile la un hotel într-un alt oraș, unde nimeni nu o cunoaște.
Despre asta îl informă și Mihai, când acesta o întrebase despre ziua ei de naștere.
– Știu deja rudele tale? – întrebă Mihai, dorind să afle cum va reacționa soacra sa, care era și ea dornică să își folosească fiica pe post de bucătăreasă.
– Nu. Nu am de gând să spun nimănui nimic. Dacă mă întreabă, le voi răspunde, – răspunse Ioana impasibilă. – Pentru prima dată, nu voi sta toată ziua la cratiță, ca să servesc toată seara rudele.
– Am înțeles, – Mihai încuviință din cap către soția sa.
În acea seară, ca și cum ar fi bănuit ceva, Olga îl sună pe fiul ei să întrebe despre ziua de naștere.
– Nora mea s-a gândit ce să facă? Mai e o săptămână și nu zice un cuvânt, – se plânse nemulțumită Olga.
– Ioana a decis să nu sărbătorească anul acesta, – Mihai nu mai consideră necesar să-i ascundă adevărul mamei sale.
– Cum așa, să nu sărbătorească? E în toate mințile? Dă-mi telefonul să vorbesc eu cu ea! – ceru Olga pe un ton poruncitor.
Mihai se duse în bucătărie, unde Ioana gătea cina. Îi întinse telefonul în tăcere.
– E adevărat că nu vei celebra ziua de naștere? – întrebă Olga cu o voce ruptă de emoții.
– Da, am decis să nu petrec ziua la bucătărie, ci să mă relaxez și să mă simt ca o regină, – Ioana îi spuse soacrei întregul adevăr.
– E ciudat că te-ai gândit doar la tine și nu ai întrebat și restul, – răspunse soacra cu nemulțumire. – Nu vrei să ne vezi?
– De ce ar trebui să întreb? E ziua mea de naștere, – răspunse calm Ioana.
– Dar ne vei mai ajuta? – curioasă, întrebă Olga.
– Dacă voi avea timp, – Ioana îi sugeră soacrei că ar trebui să-și uite fostele așteptări de ajutor culinar.
– Fără peștele tău umplut cum vom face? Și salatele tale erau delicioase, – spuse mama lui Mihai cu tristețe sinceră. – E cam urât din partea ta. Știi ceva? Vrei sau nu, eu tot vin să te felicit!
– Veniți dacă doriți, dar nu voi fi acasă, – replică Ioana și închise telefonul.
Cu o zi înainte de ziua ei de naștere, Mihai își duse soția la gară. Ioana se relaxă în tren și își închise telefonul.
Îl deschise abia a doua zi, spre seară. Și imediat primind, alături de felicitări, și mesaje critice.
De la soacră primise peste douăzeci și cinci de mesaje, dar Ioana decise să nu le citească.
Își petrecu o oră vorbind la telefon cu copiii, care locuiau în alt oraș, apoi se duse la restaurant.
Timp de trei zile, Ioana se bucură de calm, liniște și libertate într-un oraș străin.
Mihai o întâmpină pe peron, iar Ioana se simțea renovată și odihnită. După expresia neplăcută a feței lui, înțelese că Mihai încă era supărat pe ea.
Totuși, Ioana nu fu deloc deranjată. Era extrem de mulțumită că reușise să înfrunte rudele îndrăznețe.
