Scurt concediu? Întâi plătiți creditul ipotecar!
– Marius, simți un miros ciudat? – întrebă neliniștită Andreea.
– Da, aroma e cam stranie. Parcă ar fi cineva aici.
Într-adevăr era ciudat, deoarece Andreea și Marius locuiesc doar ei doi în apartament.
Acesta era locuința lor comună, cumpărată printr-un credit ipotecar în proporții diferite. Situația lor de viață nu le-a permis să primească ajutor în privința locuinței de la nimeni.
Părinții Andreei nu aveau posibilitatea, iar mama lui Marius, Taisia, avea o poziție fermă pe acest subiect.
Ea era de părere că tinerii trebuie să se descurce singuri. Așadar, dacă vor o locuință proprie și nu doresc să stea în chirie, să găsească o soluție. Dar, această poziție nu părea să se aplice în toate cazurile.
Timp de 5 ani Andreea și Marius au plătit ipoteca prin propriile eforturi. Au făcut singuri renovarea și au încercat să economisească cât de mult posibil, mai ales pe serviciile meșterilor, care erau destul de costisitoare.
Doi ani mai târziu, după ce au terminat de achitat datoria ipotecară, tânăra familie s-a simțit în sfârșit eliberată.
– Ce planuri aveți acum? – întrebă Taisia curioasă, adresându-se cuplului.
– În primul rând, mergem la mare – răspunse Marius satisfăcut.
– Hm. Frumoasă viață! Eu n-am mai fost la mare de 10 ani.
– Mamă, ce ai? Noi nici nu mai ținem minte ultima oară când am fost. Abia am terminat de plătit ipoteca.
– A fost alegerea voastră.
– Știu. De aceea consider că merităm și noi un răgaz.
Taisia își strânse buzele nemulțumită și continuă discuția.
– Ești interesant, Marius.
– Ce vrei să spui, mamă?
– Că te duci să te distrezi, dar ai putea să-l ajuți și pe fratele tău.
– De ce aș face asta?
– Pentru că este fratele tău și nu are nimic.
Dialogul era despre fratele mai mic al lui Marius, Radu. Deși mai tânăr, la 25 de ani, ar fi trebuit să fie capabil să se întrețină singur, doar că nu voia să facă nimic în acest sens.
– Mamă, de ce crezi tu că eu sunt obligat să-l întrețin pe Radu?
– Cine a spus să-l întreții? Mă refeream să-l ajuți.
– Cum anume?
La acestea, Taisia aproape că-și flutură mâinile de nervi.
– Cum? Financiar!
Acum mama nu mai sugera, ci vorbea deschis despre faptul că banii ar trebui să meargă la fratele mai mic, în loc să fie cheltuiți pe vacanțe.
– Nu, mamă. Nu-i voi da banii și nici nu-l voi ajuta. Nimeni din voi nu m-a ajutat să plătesc ipoteca. Și nici măcar n-am cerut.
– Bineînțeles. Pentru că tu câștigi mai mult.
Taisia avea obiceiul să se uite în portofelele altora, în special ale fiului și norei sale. Dacă ei câștigă bine, să împartă și altora, nu?
Marius nu era pentru prima oară când avea astfel de discuții cu mama sa, și de data asta nu mai suportă.
– Mamă, încetează să-mi numeri banii. Discuția s-a terminat.
– Oh, nu am crezut că am crescut un fiu atât de egoist.
De fapt, Marius nici nu mai băga în seamă ce spunea mama sa. El înțelegea că era doar o tentativă de manipulare. Taisia reacționa așa de fiecare dată.
Într-un final, și-a dat seama că e inutil să încerce să o convingă. Așa că îi refuză prompt cererea și se pregăti de vacanță.
Săptămâna următoare, familia pleca în concediu. Taisia nici măcar nu intenționa să-i conducă.
Vacanța a fost minunată. Familia s-a întors relaxată și plină de energie, pregătită pentru muncă. Totuși, la întoarcere, îi aștepta un “cadou” neașteptat, și neplăcut pe deasupra.
Când au intrat în apartament, au simțit din nou acel miros ciudat.
– Marius, iar simți acel miros? – întrebă Andreea agitată.
– Da, pare că e cineva aici.
Era ciudat, pentru că Andreea și Marius locuiau singuri.
Când au pătruns înăuntru, locuința arăta neașteptat. Era un dezastru total, cum nu mai văzuseră.
Lucruri împrăștiate și vase murdare. Podelele… păreau de mult necurățate.
– Marius, ce s-a întâmplat cu apartamentul nostru?
Inițial, Andreea credea că greșiseră adresa și că orișicum cheia se potrivea accidental.
Nu-și recunoștea propriul loc.
– Și eu vreau să aflu.
Totul s-a elucidat când au dat de Radu, fratele lui Marius.
– Ce cauți aici? – îl întrebă sever Marius.
– Ce întrebare ridicolă. Locuiesc aici. Nu-ți dai seama?
– Locuiești? Ai cumva ceva încurcat? Aceasta e casa mea. Cum ai obținut cheia?
Radu părea jenat, și motivul era clar. Taisia îi dăduse cheile, promitând că va avea grijă de plantele de apartament cât timp tinerii erau plecați.
Desigur, Marius nu a stat mult pe gânduri și l-a dat afară pe fratele său. Relația lor fusese tensionată de ani de zile.
– Mamă, ai vreun pic de conștiință?
– Ce insinuezi? Cum îndrăznești să vorbești astfel cu mine? – se agită Taisia.
– Cum vrei să discut după ce ai făcut?
– Dar ce-am făcut eu?
Uimit, Taisia nu-și vedea vreo vină și continua să-l facă pe Marius să pară rău.
– Permiți oricui să intre, fără acordul meu, și consideri normal?
Taisia pierdu calmul și începu să zbieră.
– Oricui? Radu este fratele tău.
– Și ce dacă? Trebuie să i se închin în fața ușii?
– Nu te prosti!
– Și nu îndrăzni să dispui de bunurile mele. Nu îți aparțin!
– E bine de știut. Și eu am vrut un loc separat unde să stau.
– Atunci să-și închirieze o locuință, în fond!
– Nu are bani pentru asta.
– Asta nu contează. Să înceapă să muncească. Și să nu-l mai văd în locuința mea.
De atunci, Marius s-a certat amarnic cu mama sa și nu au mai vorbit de jumătate de an.
El considera că mama nu avea dreptul să se comporte astfel. Iar Taisia nu se considera vinovată.
Ea știa că este de două ori mai în vârstă și credea că acțiunile sale nu necesită justificări nimănui.
Îi părea incredibil cum cineva poate trăi fără un minim de bilanț personal asupra acțiunilor. Marius nu înțelegea și nu voia să înțeleagă o astfel de atitudine, mai ales din partea unei mame, și nici nu voia să mai aibă vreo legătură cu ea.
