Fratele meu, Marius, s-a căsătorit acum șase ani. De atunci, nici eu, nici părinții noștri nu am mai pus piciorul în casa lor. Toate sărbătorile, zilele de naștere și întâlnirile de familie se petrec mereu la părinții noștri, în casa lor spațioasă din marginea Iașului. Mama gătește mâncăruri la nesfârșit, întinde masa, apoi mai trimite și cu Marius și soția lui, Ana, acasă, cu containere pline de chiftele și salate de casă.
Când Marius s-a căsătorit, după câteva luni, Ana avea ziua. Mama, plină de entuziasm, a vrut să facă o surpriză: am cumpărat un tort, am ales un cadou frumos și ne-am pregătit să mergem în vizită. Mama a sunat-o pe Ana să o anunțe, dar ea a răspuns rece că nu are de gând să sărbătorească. Mama, nevrând să renunțe, a insistat:
— Hai, doar ne oprim să bem ceai cu tortul! Nu trebuie să pregătești nimic, Anuțo!
În final, am mers oricum. Dar, ajunși acolo, în loc de o primire călduroasă, am rămas șocați: Ana a ieșit pe stradă la noi, bolborosind că în casă „nu e curat”, și a refuzat să ne lase să intrăm. Am rămas buimăciți, i-am dat tortul și cadoul chiar pe scăldătoare, apoi am plecat. De atunci, toate petrecerile le ține mama acasă, iar noi încercăm să nu ne mai gândim la acea scenă stânjenitoare.
Odată, Ana le-a spus direct părinților:
— Aveți casa mare, aveți loc de oaspeți! Noi stăm într-o garsonieră! Unde să chemăm lumea?
Mi-a fost greu să nu izbucnesc. Oare într-o garsonieră nu poți primi socrii și cumnata? Nu e o mulțime, doar trei oameni! Dar am tăcut, ca să nu stricăm relațiile.
Acum Ana e însărcinată, la luna a cincea. Va fi primul nepot al părinților noștri, și mama, firește, e neliniștită. Îl tot sună pe Marius, întreabă cum se simte Ana, dacă are nevoie de ajutor. Dar recent am aflat că Ana și-a dat demisia de la serviciu chiar la începutul sarcinii. Mama s-a panicat:
— Poate nu se simte bine? Poate are nevoie de sprijinul meu?
Marius a liniștit-o: Ana e bine, doar vrea să „se odihnească”. Am rămas nedumeriți. Marius și Ana trăiesc de pe o zi pe alta: restaurante, excursii, haine scumpe. Nu au credit la bancă – apartamentul l-a primit Ana de la bunica, așa că toți banii i-au cheltuit pe plăceri. Dar după ce Ana a plecat de la serviciu, veniturile le-au scăzut brusc, iar stilul lor de viață s-a clintit. Marius a încercat să-i explice că trebuie să economisească, dar Ana pare să nu fie pregătită să renunțe la lux.
Ana i-a mărturisit lui Marius că a plecat de la serviciu din frică să „nu ia vreo boală”. Prudența ei e de înțeles, dar acum bugetul lor e la păminte, iar ea tot cere aceeași viață ca înainte. Și acum, pe fondul tuturor acestor schimbări, Marius ne-a invitat surpriză la el acasă de ziua lui. Acasă! Am rămas mască. Tata chiar a glumit:
— Oare o să aflu în sfârșit cum gătește nora mea?
Mama s-a bucurat, așteptând cu nerăbdare o seară în familie. Am decis să o sun pe Ana să cer detalii, dar în loc de o discuție calmă, o isterie întreagă. Ana, plângând în telefon, a spus că nu vrea să ne vadă:
— Trebuie să fac curat, să gătesc! Sunt însărcinată, mi-e greu!
Am încercat s-o liniștesc:
— Anuț, nu-i nevoie de mare lucru. Fierbe niște cartofi, fă o salată, dă la cuptor un pui – și gata. Aducem noi tortul. Nu-i decât o cină pentru cinci. Care-i problema?
Am sugerat chiar să comandăm mâncare, ca să-i ușurez sarcina. Dar Ana a continuat să se plângă că tot trebuie să spele podelele și să strângă. Nu m-am putut abține:
— Anca, e o garsonieră! Chiar e atât de greu să cureți? Spălați podelele doar când vin oaspeții?
În final, am pus un ultimatum:
— Dacă nu vrei să ne vezi deloc, nu venim. Îi urăm lui Marius la telefon, și gata.
Am povestit mamei, și ea a fost de acord. L-am pus la curent și pe Marius, iar el a explodat:
— Ana nu lucrează, stă toată ziua acasă! Nu poate să facă o cină și să strângă puțin? Veniți! Nu avem bani de comandat sau de femeie de serviciu, așa că să se descurce singur!
Cuvintele lui au rămas în aer ca un nor posomorât. Până la urmă, toți ne-am certat. Nu mai aveam niciun chef să mergem la petrecerea lui Marius. S-o vedem pe Ana cu fața posacă, oftând și dând din ochi în semn de exaspeare – nu e tocmai plăcerea noastră supremă. Nu vrem să ne odihnim ca niște oaspeți nedoriți în casa propriului frate și fiu.
Dar totodată, inima ne doare la gândul că l-am putea supăra pe Marius. Așa așteaptă ziua aceea, așa vrea să-și adune familia în casa lui! Cum să luăm o hotărâre și să nu mergem? E ziua lui, și el nu e de vină pentru mofturile Anei. Suntem prinși între a înghiți supărarea și a merge, riscând să stricăm seara, sau a refuza, știind că i-am frânge inima. Situația pare fără ieșire, iar fiecare pas ne trage mai adânc în conflict. Ce să faci când dragostea de frate se ciocnește cu nesuferința față de soția lui? Nu știm răspunsul, dar timpul aleargă spre ziua lui Marius, iar o decizie trebuie luată.
