Cum a rămas soacra fără adăpost
Sunt absolut convinsă că nu e treaba noastră să ținem familia cumnatului meu pe capul nostru, nici să le plătim chirie pentru locuință. Trebuie să vă spun de la început: apartamentul cu trei camere în care locuim este proprietatea mea. L-am cumpărat înainte să ne căsătorim, era într-o stare jalnică, cu ușa de la intrare doar rezemată de toc, nu montată. Dar prețul a fost bun și m-a bucurat, celelalte le-am făcut cu răbdare, pe parcurs. Oricum, nu despre asta vreau să vorbesc.
Când l-am cunoscut pe soțul meu, reușisem deja să renovez două camere și pusesem ceva mobilier. Apartamentul era deja locuibil și destul de comod.
Soțul meu era înalt, cu chip plăcut, stătea cu chirie. După câteva luni de când ne știam, s-a mutat la mine. După nuntă, am transformat una dintre camere în cameră pentru copii, am născut întâi un băiat, apoi o fată.
Totul mergea lin, până într-o seară friguroasă de toamnă, când liniștea ne-a fost spulberată de soacra mea. A venit plângând, cu două valize:
Mă pot opri la voi pentru o perioadă? Fiul meu mai mic a adus o fată acasă, la apartamentul meu. Sper să-i fie bine, poate o să se căsătorească și o să trăiască împreună până la adânci bătrâneți Și eu nu am unde să stau Vă promit că vă ajut: iau copiii de la grădiniță și de la școală, le gătesc. N-am pe nimeni altcineva în afară de voi!
Plângea, i-am dat drumul în casă și i-am oferit camera cea mai mare. Deja pensionată de câțiva ani, a început să ne ajute cu copiii, așa cum promisese. La ea nu prea mergea, cel mic își făcuse cuib acolo, cu noua nevastă și doi copii: unul al lor și altul din prima căsătorie a femeii.
Cu mulți ani în urmă, cumnatul meu s-a însurat imediat după liceu cu o colegă, iar socrii mei și-au vândut apartamentul mare și, cu banii, au cumpărat o garsonieră pentru ei și un apartament cu două camere pentru el. După care, socrul a început să se simtă tot mai rău și a trecut la cele veșnice.
Cumnatul și prima nevastă au avut doi copii, apoi au divorțat, iar el a lăsat apartamentul primei familii. Acum fosta lui locuia acolo, cu noul ei soț și trei copii.
După divorț, băiatul s-a întors la mama lui:
Mamă, vii să locuim împreună o perioadă, sunt singur, îmi caut și eu un drum O să mă descurc eu până la urmă! Dar ceva s-a sucit și la el, iar după câteva luni a venit acasă cu altă femeie.
În fiecare sfârșit de săptămână, soacra aducea acasă copii din prima lui căsnicie și pe cei mici ai noii soții casa era o nebunie!
După un an, i-am spus soacrei că trebuie să găsească o soluție cu locuința. A început iar să plângă și să se smulgă de păr de disperare.
A trebuit să-l iau la rost pe cumnat, să-l întreb când eliberează apartamentul mamei. A zis că nu-și permite chirie, are copii și leafă mică. Ce pot să fac eu cu asta?
Relația mea cu soacra s-a stricat tare de tot în ultima vreme. Vin de la serviciu și nici n-aș mai intra în casă. M-am hotărât să vorbesc cu soțul să rezolve chestia asta cu mama lui, altfel eu cer divorț.
L-am băgat în ceață, habar n-avea unde s-o mute pe maică-sa că de, nu poți s-o arunci în stradă.
I-am spus că ar putea să-și închirieze o garsonieră, avem bani pentru asta. Dar soacra categoric a refuzat să locuiască cu chirie și a zis că trebuie să-i luăm cumnatului un apartament cu două camere, ca să se întoarcă ea acasă.
Mi s-a părut un tupeu fără margini. I-am spus că, dacă nu pleacă într-o săptămână, îi scot lucrurile pe hol. Ce altă cale am?
Nu mi se pare că suntem datori să întreținem familia cumnatului, să le plătim și chirie. Așa ceva!
