Cum a rămas soacra mea fără apartament
Sunt convinsă că nu trebuie să întreținem familia cumnatului meu și să-i plătim chiria. Să știți din start că sunt proprietara unui apartament cu trei camere, în care locuim, pe care l-am cumpărat cândva într-o stare… să zicem, aproape jalnică, înainte să mă mărit. Ca să vă faceți o idee, ușa de la intrare era doar rezemată de tocul ei, de-abia ținea să nu cadă. Dar ce să zic, a meritat pe deplin prețul am dat pe el vreo 60.000 de lei moldovenești și am renovat încet-încet tot ce-am putut. Dar altceva voiam de fapt să povestesc.
Când l-am cunoscut pe soțul meu, eram deja cu două camere puse la punct, aveam chiar și niște mobilă pe ici, pe colo. În sfârșit, apartamentul devenise cât de cât locuibil și, o spun cu mâna pe inimă, mi-era drag.
Bărbatul meu, bărbat înalt, frumos, ce să mai, locuia cu chirie undeva prin Chișinău. După câteva luni de întâlniri, a venit să stea cu mine. După nuntă, într-o cameră am amenajat camera copiilor, au urmat pe rând: întâi un băiat, apoi o fată.
Ei, și totul mergea ca pe roate până într-o toamnă, când s-a prăvălit peste armonia noastră domestică… soacra mea, Despina. Într-o seară, a apărut la ușă cu valizele după ea, toată numai lacrimi:
Pot să stau și eu la voi o vreme? Frate-tău a adus o fată la mine acasă. Sper să se lege ceva între ei, poate se-nsoară și rămân împreună până la bătrânețe… Nu rămân mult, promit să te ajut, să iau copiii de la grădiniță și școală, să le gătesc. N-am pe nimeni altcineva afară de tine!
Plângea de-ți rupea sufletul, așa că am primit-o. I-am dat cea mai mare cameră. Oricum, Despina era pensionară, se ocupa de copii, dar la casa ei nu se ducea mezinul ei avea acolo ditamai gospodăria. El locuia în garsoniera soacrei, cu noua lui soție și doi copii: unul comun și unul dintr-o relație anterioară a soției.
Acum mulți ani, cumnatul meu s-a însurat direct după liceu cu o colegă, iar socrii mei și-au vândut apartamentul ca să le cumpere lui și nevestei două camere, iar pentru ei o garsonieră. Pe urmă socrul a început să se îmbolnăvească și, până la urmă, a murit.
Cumnatul și prima lui soție au avut doi copii, dar au divorțat și el i-a lăsat apartamentul. Acum, fosta nevastă locuiește acolo cu soțul nou și încă trei copii. După divorț, băiatul s-a întors la mama sa:
Mamă, stau un timp cu tine. Acum sunt liber ca pasărea cerului! fac eu cumva, îmi găsesc locuință. Nu prea i-a ieșit socoteala, fiindcă la câteva luni și-a adus și noua iubită la mama.
De atunci, numai hărmălaie. În fiecare weekend, Despina venea la noi cu nepoții din prima căsătorie și din a doua. Casa noastră o grădiniță ambulantă.
După vreun an, i-am spus soacrei să-și rezolve problema locativă. Din nou a început cu bocitul și teatrul.
A trebuit să-l iau pe cumnat deoparte:
Hai, frate, mai fă și tu ceva, lasă-o pe mama să-și vadă de viața ei! El însă, nu, că are copii, salariu mic, nu are cu ce să închirieze și să se descurce. Așa că… ce era să fac?
Relația mea cu soacra s-a stricat de tot. Parcă nici nu mai voiam să merg acasă după serviciu. I-am spus soțului verde în față: să rezolve cumva cu apartamentul mamei, altfel plec eu.
S-a uitat la mine ca la farfurii zburătoare, bietul Ion: unde s-o mute, nu merge s-o arunci în stradă.
I-am zis să-i închirieze o garsonieră Despinei aveam destui bani pentru asta. Dar soacra a refuzat categoric să stea cu chirie și a venit cu pretenții: noi să-i plătim un apartament cu două camere cumnatului și familiei, iar ea să revină acasă, la garsoniera ei.
Poftim tupeu! I-am zis clar: dacă nu-și caută în decurs de o săptămână altceva, toate bagajele îi stau în fața ușii. Ce să fac, să întrețin vreo trei generații de rude doar pentru că așa-i la modă la noi?
Nu cred că-i treaba noastră să ținem familia cumnatului pe spatele nostru și să le asigurăm locuință hai că mai râde și lumea de noi!
