Ecaterina nu își dorea sub nicio formă să se mărite. La doar nouăsprezece ani, însă, a rămas însărcinată cu Dumitru, un coleg din Chișinău cu care se întâlnea de trei ani. N-a avut de ales i se părea de neconceput ca pruncul ei să crească fără tată.
Dumitru avea câțiva ani în plus față de Ecaterina, dar era mereu copilăros, un băiat slab, ușor de influențat. Cu toate astea, nu a fugit de responsabilitate a spus că vor face cununia și că va fi tată pentru copil. Așa că au pornit cu freamăt la pregătirile de nuntă.
Ecaterina ar fi preferat o cununie discretă, doar pentru ei doi. Însă rudele insistau să organizeze un ospăț mare, cu lăutari și mușafiri din tot Bălțiul și din satul lui Dumitru. Nu pricepea de ce trebuia să risipească mii de lei moldovenești pentru ca alții să se bucure, când acei bani ar fi fost de mare folos pentru copil. Nimeni nu o asculta. Soacra, doamna Tamara, și sora Ecaterinei, Adriana, au ales locul un restaurant de pe strada Ștefan cel Mare. Tot ele au decis și viitoarea rochie de mireasă, precum și invitații care erau tipăriți cu litere de aur.
Când au trimis-o la probă, Ecaterina ar fi vrut să refuze. Își imagina rochia plină de volănașe și pietre strălucitoare, lucru care nu o reprezenta. Nici soacra, nici sora ei nu erau cunoscute pentru gustul lor. Când Ecaterina a spus nu, s-au supărat și au numit-o nerecunoscătoare. Ea nu a pus la inimă: avea altele pe cap terminarea liceului de arte din Chișinău, examenele de bacalaureat, pregătirile pentru nașterea copilului.
La oficiul de stare civilă a apărut într-o rochie albă simplă, elegantă și potrivită. De aici a început veselia.
Rudele nu știau că Ecaterina voia să păstreze numele ei de familie. Dumitru era de acord, nu s-a împotrivit. Dar doamna Tamara, soacra, s-a aprins și a început să strige, chiar în fața tuturor: Cum să nu vrei să iei numele nostru, fată?
Ecaterina a rămas calmă, a zâmbit și s-a retras. Știa că a doua zi urmează petrecerea mare, la casa din satul Mereni, cu toți neamurile soțului. Trebuia să-și țină nervii tari.
Căsnicia a durat doar câțiva ani. Dumitru s-a dovedit slab ca bărbat și absent ca tată, stând ore întregi pe calculator în fiecare weekend și ignorând familia. Când Ecaterina și-a pierdut răbdarea, și-a adunat lucrurile și a plecat din casa lor.
Soacra n-a privit cu ochi buni despărțirea. Dar Ecaterina, privind în urmă, simte că atunci a început să respire cu adevărat în sfârșit era liberă și cu zâmbetul pe buze.
