Cum soțul meu își întreținea pe ascuns mama, iar eu nu aveam cu ce să-mi îmbrac copilul Eu și soțul meu nu trăim în belșug – ne descurcăm cum putem. Amândoi muncim, însă salariile noastre sunt mici. Avem și o fetiță de patru ani. Știți și voi cât de scump este să crești un copil în ziua de azi, iar cu bani puțini nu este ușor. În plus, soțul meu a decis să o ajute pe mama lui cu plata chiriei. Noi abia ne descurcăm și tot trimitem bani soacrei. Soacra e sănătoasă tun, ar putea să-și găsească un job part-time. Eu aș merge, dar copilul are nevoie de supraveghere după grădiniță. De câte ori am rugat-o pe soacră să stea cu fiica mea, mereu a refuzat, chipurile n-are putere, că nu se simte bine. Apoi am aflat că soacra plecase în vacanță, și nici măcar una ieftină. Când m-a pus soțul în fața faptului împlinit că, în lipsa maică-sii, trebuie să mă duc la celălalt capăt al orașului să-i ud plantele, am rămas fără cuvinte. În loc să pierd timpul acolo, puteam să fac bani suplimentari în altă parte. Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost altceva. În ultima vreme, soacra mea trăiește pe picior mare: accesorii scumpe, rochii de firmă, tot tacâmul. Mă tot întrebam de unde are atâția bani când tocmai soțul meu tot spunea că „săraca mama” nu se descurcă cu chiria. Și cu centrul acela de odihnă? Poate și-a găsit un „unchi bogat” care s-o întrețină. Și într-o zi am observat că soțul meu tot cară aceeași geantă grea. Când era la baie, am aruncat o privire și am descoperit scule. Un laptop mi-era cunoscut – era al prietenei mele. A doua zi, la serviciu, prietena mi-a spus că soțul meu are un „extra” – repară aparatură. Aha, deci de aici banii! Și când l-am întrebat direct dacă îi dă pe toți mamei lui, a recunoscut. – Deci eu și copilul nu avem haine, cârpim șosetele de nenumărate ori, iar tu îți trimiți mama în vacanțe de lux și cumpărături în buticuri. – Sunt banii mei, îi cheltuiesc cum vreau. Nici nu mai are rost să spun că pentru banii lui l-am trimis. El își iubește mama atât de mult, să locuiască cu ea. Nu-i așa că am făcut bine?

Cum soțul meu își întreținea mama pe ascuns, iar eu nu aveam cu ce să-mi îmbrac copilul

Eu și soțul meu nu trăim în belșug facem cât putem ca să ducem o viață decentă. Amândoi muncim, dar salariile noastre nu sunt mari. De fapt, sunt chiar mici. Avem o fetiță de patru ani. Știți și voi că, în ziua de azi, creșterea unui copil mic e scumpă, iar cu puținii bani pe care îi câștigăm, abia reușim să ne descurcăm.

Pe deasupra, soțul meu s-a hotărât să-i plătească chiria mamei sale. Noi, abia dacă ne aranjăm traiul de la o lună la alta și, în plus, îi dăm bani și soacrei mele. Femeia e sănătoasă tun, ar putea să-și găsească fără probleme un serviciu măcar part-time. Eu aș merge, dacă aș putea, dar trebuie cineva să stea cu fetița când se întoarce de la grădiniță. Am rugat-o de atâtea ori pe soacră să aibă grijă de copil, dar mereu găsea scuze, că e obosită, că n-are putere, că sănătatea n-o ține.

Și apoi, aflu că soacra pleacă în vacanțe, și nu oriunde, ci la stațiuni scumpe. Am aflat chiar de la soțul meu, care m-a anunțat nepăsător că, pe perioada cât nu va fi mama lui acasă, ar trebui să ajung eu la celălalt capăt de oraș să ud florile din apartamentul ei. Mi-a picat fața, nici nu știam ce să zic. În loc să-mi consum puținul timp liber pe florile ei, aș fi putut câștiga niște bani în plus.

Șocul adevărat a venit mai târziu. Am început s-o văd pe soacră mereu îmbrăcată la patru ace, cu accesorii de firmă, rochii de la magazine scumpe. Mă tot întrebam de unde are bani. Pentru că soțul meu se plângea mereu că mama lui e la ananghie, că nu-i ajung banii de chirie. Și acum, o văd ca o doamnă cu stare. M-am gândit că poate și-a găsit vreun protector, altfel nu-mi explicam.

Într-o zi am observat, întâmplător, că soțul purta mereu aceeași geantă, grea de-abia o ridica. Când a intrat la baie, m-am uitat înăuntru: plină cu scule, un laptop pe care l-am recunoscut, era al prietenei mele. A doua zi, la serviciu, prietena mi-a spus: Știi că soțul tău mai câștigă ceva pe lângă, repară electronice…

Aha! Deci așa are el bani. Când l-am întrebat direct dacă îi dă toți bani mamei sale, a recunoscut fără ocol:
Da, îi dau mamei.

Deci eu și fetița noastră ne cârpim hainele, ne cosem șosetele la nesfârșit, iar tu plimbi mama prin stațiuni și îi iei rochii de la boutique?!

Banii mei sunt, fac ce vreau cu ei.

Nu mai are rost să spun, din banii lui l-am trimis la mama lui. Dacă tot îi pasă atât de mult de ea, să stea acolo. Credeți că am făcut rău?