Stăteam pe prispă la casa noastră nouă, lumina serii transformând fațada albă în aur. Mâna mea se odihnea pe toc, care încă mirosea ușor a lac proaspăt. După trei ani de economisit în chirie într-un apartament înghesuit, după nopți în care am renunțat la mâncare comandată ca să punem bani deoparte, după fiecare mic sacrificiu — în sfârșit eram acasă.
Radu stătea în spatele meu, cu brațele lui calde în jurul taliei, cu bărbia ușor sprijinită pe umărul meu. „E perfect, Ana,” a șoptit, lăsând mâna să alunece pe burta mea.
Abia aveam șase săptămâni de sarcină, aproape deloc vizibilă, dar știam, și inima îmi bătea mai tare. „Nu-mi vine să cred că în sfârșit e a noastră,” am spus eu, cu vocea puțin străbătută de emoție.
Casa nu era mare. Nu era luxoasă. Dar era a noastră. Soarele pătrundea prin ferestrele înalte, parchetul strălucea, iar beciul — ah, beciul — avea o bucătărie mică care mă făcea să visez la rude în vizită, la seri cu filme și râsete răsunând de pereți.
Radu m-a sărutat pe tâmplă. „Am construit-o împreună.”
Și chiar așa credea. Chiar dacă salariul lui de manager superior acoperea mai mult din rată decât veniturile mele din marketing freelance, nu m-a făcut niciodată să simt că contribuția mea e mică.
Dar nu eram sigură că toți ceilalți o să vadă lucrurile la fel.
În acea sâmbătă, familia lui Radu a venit să vadă casa pentru prima dată. Părinții lui, Maria și Ion, au intrat cu șampanie, cu fețele înflorate. „Doamne, e minunată!” a exclamat Maria, trăgându-mă în brațe.
Apoi a venit Lenuța.
Sora lui Radu, trecută de treizeci, mamă singură a lui Călin, de 13 ani. Nu era ostilă deschis, dar avea o atitudine rece, tăioasă. Relația noastră fusese mereu… politicoasă, dar distantă.
Călin a intrat primul, zâmbind larg. „Mătușă Ana! Chiar e casa ta?”
„Da, dragule,” am râs, frecându-i părul. Petrecuse verile cu noi și îl adoram.
Lenuța a intrat mai încet, privind în jur. „Uau,” a spus în cele din urmă. „E… mai mare decât mă așteptam.”
Am continuat turul. Maria a admirat bucătăria, Ion a fluierat la tâmplărie, Călin a vrut să revendice camera oaspeților. Dar complimentele Len
