Cumnata mea își petrecea vacanțele pe la pensiuni, cât timp noi trăgeam din greu cu renovarea, iar acum vrea să stea la condiții ca lumea.
Ne-am gândit să punem mână de la mână pentru a renova casa moștenită, dar cumnata a zis clar că nu e interesată. Acum vine și ne roagă să o primim să stea cu noi, pe motiv că partea ei de casă nu e locuibilă. Așa i-a trebuit!
Casa a fost a bunicii soției mele. După ce a murit, soția și sora ei au rămas împreună moștenitoare. Casa era veche, dar am decis s-o renovăm și să locuim acolo. Exista două intrări, așa că două familii puteau să stea liniștite fără să se deranjeze una pe alta. Curtea și anexele erau comune, fiecare avea același număr de camere.
Împărțeala moștenirii s-a făcut când eram deja căsătoriți. Totul a decurs liniștit. Soacra mea n-a vrut să audă de casă, pentru că ea s-a obișnuit la oraș. Le-a zis repede fiului și fiicei: “Faceți ce vreți cu ea!”.
Eu și cu ginerele cumnatei ne-am strâns bani și am reparat acoperișul și am întărit temelia. Aveam planuri mari să continuăm renovarea, dar cumnata mea, Lenuța, s-a revoltat. Ea nu avea de gând să bage bani într-o casă, cum îi zice ea, “pe bârne și lut”. Soțul ei, Victor, n-a zis nimic lăsa totul pe seama ei, că așa era el, nu-i plăcea scandalul.
Noi doi visam de mult la un colț al nostru și voiam să ne mutăm în sat, aproape de Chișinău. Aveam o Dacia veche, ne descurcam cu naveta la serviciu. Oricum, ne-am săturat de înghesuiala din garsonieră. Să construim de la zero ne-ar fi uscat de bani, așa că am preferat să renovăm moștenirea.
Pentru Lenuța, casa era doar să aibă unde veni vara, la iarbă verde și la grătar. Ne-a spus să nu ne contăm pe ea la renovări.
Patru ani am muncit cot la cot ca să ne renovăm partea. Am făcut credit la bancă, dar măcar aveam casă. Am tras apă curentă, am pus sobă cu gaze, am înlocuit instalația electrică și geamurile, am astupat veranda cu termopan. Ne-am rupt și spatele și banii, dar era visul nostru și nu ne-am lăsat.
Cumnata era ba la mare la Constanța, ba pe la munte la Sinaia, nu o interesa ce facem noi și nici ce se întâmplă cu jumătatea ei de casă. Se gândea doar la distracții. Dar într-o zi s-a schimbat, că a avut copil și a intrat în concediu maternal.
De atunci s-au terminat vacanțele și banii nu mai curgeau. Așa și-a adus aminte de partea ei din casă. Cu copil mic în apartament la bloc nu-i convenea, iar la țară e aer curat și copilul are unde să zburde.
Noi deja ne mutaserăm la casă, garsoniera am dat-o în chirie. N-am intrat niciodată în partea ei, dar casa ei s-a stricat rău de tot. Nici nu-mi imaginez cum ar fi putut sta acolo fără încălzire, că a venit pe o lună cu o valiză și a început să ne ceară să stea la noi o săptămână n-am avut ce face și am primit-o în casă.
Băiețelul ei e tare gălăgios. Ca și mama-sa, Lenuța, nu ține cont de nimeni. Eu lucrez de acasă, iar gălăgia și agitația lor m-au scos din minți, așa că m-am mutat o vreme la prietena mea, Doina. Ea chiar pleca din casă, deci a fost mai bine că aveam grijă și de apartamentul ei.
De nevoie, m-am întors abia după aproape o lună. Am stat o săptămână la Doina, apoi mama mea s-a îmbolnăvit și a trebuit să mă ocup de ea. Am uitat cu totul de cumnata soției, eram sigur că a plecat demult acasă.
Când am ajuns, ce să vezi era tot la noi, ca la ea acasă. Am întrebat-o când are de gând să plece.
Dar unde să plec? Am copil mic, aici ne simțim bine, mi-a răspuns cu tupeu Lenuța.
Mâine te ducem la oraș, i-am zis scurt.
Nu vreau la oraș!
Dacă nici măcar nu ți-ai bătut capul să-ți faci curat în casa ta, du-te acolo, nu-i hotel aici.
Cum adică, mă dai afară din casa mea?
Casa ta e după gard, du-te acolo!
A încercat s-o întoarcă pe soția mea împotriva mea, dar de data asta nici soția nu i-a ținut partea. S-a supărat foc și a plecat valvârtej. După câteva ore, a început să sune soacra:
N-ai avut niciun drept s-o dai afară! E casa ei!
Putea sta la ea-n casă, acolo e stăpână, i-a răspuns nevasta mea.
Și cum să stea acolo cu copilul? Fără căldură, cu WC în curte? Tu ar fi trebuit să ai grijă de soră-ta!
Soția n-a mai putut și i-a zis mamei tot: că am propus să renovăm împreună, să avem amândoi condiții și să ne coste mai ieftin. N-a vrut nici în ruptul capului. Acum de ce ne tragem noi ponoasele?
Am propus apoi să-i cumpărăm partea casei. Lenuța era de acord, dar a cerut un preț cu care puteai cumpăra o casă nouă, perfectă, în suburbie. Ne-am lăsat păgubași.
De-atunci numai ceartă și supărare. Soacra e veșnic supărată pe noi, iar Lenuța și Victor vin rar, dar când vin, fac gălăgie, lasă mizerie și strică prin curte.
Ne-am apucat să ridicăm gard, ca să separăm curtea de tot. Compromis nu mai există. Așa și-a dorit cumnata mea, așa va fi.
