Catinca, tu chiar pricepi în ce hal am ajuns, nu? Vasile Gheorghe și-a frecat podul palmei peste frunte și a tras adânc aer. Nora tot bate la cap de două luni.
I-a pus pata pe un program de studii în Italia, pentru Dragoș. Pentru băiatul nostru.
Zice că trebuie să-i dăm un start în viață, să prindă și el engleza cum trebuie. Dar de unde bani?
Știi și tu că-s cam pe dinafară în perioada asta.
Catinca și-a ridicat privirea încet spre tatăl ei.
Și tu ai ajuns la concluzia că vânzarea căsuței de la țară e cea mai bună soluție? l-a întrebat încet.
Păi ce altceva să fac? s-a luminat Vasile și brusc s-a aplecat spre ea. Cabana aia zace degeaba. Nora nici nu mai calcă pe acolo, nu-i place, cică țânțarii o omoară…
Nici măcar nu știe că, pe acte, nu mai e de mult a mea. Ea crede că o scoatem la vânzare și pe urmă ne vedem visul cu ochii.
Catinca, tu ești fată deșteaptă. Uite așa: tu o vinzi oficial acum, îți iei banii pe care mi i-ai dat acum zece ani la leu!
Restul, cât a crescut valoarea, mi-i dai mie. Între noi, de familie.
Nu pierzi nimic, nu? Îți recuperezi ce ți se cuvine și-l ajuți pe tată-tu.
Tatăl venise fără să anunțe. De altfel, aproape că nu mai vorbeau în ultimii ani el avea de ceva timp altă familie, alte griji, de parcă fiica cea mare nu mai încăpea în ele.
Catinca bănuiase că nu-i vizita de dor. Se aștepta să mai ceară o dată bani, dar Ce-i propusese acum i se părea cel puțin dubios.
Tată, hai să-ți spun eu ce a fost acum zece ani, l-a întrerupt Catinca, după ce l-a ascultat. Când ai venit la mine spunând că ai nevoie de bani pentru operație și recuperare.
Mai ții minte?
Vasile Gheorghe a strâns din dinți, deranjat.
Dar ce rost are să mai răscolim trecutul? M-am însănătoșit, cu mulțumire lui Dumnezeu.
Trecutul? Catinca a zâmbit amar, clătinând din cap. Aveam atunci, în cont, banii pe care îi strânsesem leu cu leu, cinci ani. Pentru avansul la un apartament.
Munceam sâmbăta și duminica, n-am mers în concediu, m-am lipsit de multe. Și tu fără serviciu, fără economii, cu soția Nora și cu Dragoș.
Mi-ai luat toți banii atunci!
Catinca, eram la capătul puterilor! Ce să fi făcut? Să mă tolănesc pe undeva și să aștept sfârșitul?!
Ți-am spus clar atunci că te ajut cu o condiție: îmi era teamă să nu rămân fără nimic dacă pățeai ceva. Aveai soție, o moștenitoare cu acte Nora. Să știi că nu mi-ar fi dat voie să calc acolo, pe la casă, să nu mai spun să-s vreo proprietară.
Ți-am cerut doar o garanție, o dovadă.
Am tras cinci zile de tine, mai ții minte? Tu nu voiai să semnezi nimic, și te-ai supărat.
Cum poți să nu ai încredere în tatăl tău?
Dar eu nu ceream decât siguranța mea.
Și ai primit garanția! a întrerupt-o Vasile Gheorghe. Am făcut actul de vânzare-cumpărare, căsuța a rămas pe numele tău.
Ți-am zis: o s-o răscumpăr când strâng bani, până atunci o folosesc.
Au trecut zece ani, tată. Zece. În tot timpul ăsta nu ți-ai amintit să întrebi de răscumpărare? Ai dat vreun ban înapoi? N-ai dat.
Îți făceai veacul acolo toate verile, plantai roșii, băgai lemne pe sobă, deși eu plăteam pentru toate astea.
Impozitul pe casă la mine. Și când s-a spart acoperișul acum trei ani, tot eu am plătit.
Tu ai trăit ca adevărat stăpân, fără griji, în timp ce eu plăteam ratele la apartament.
Vasile și-a scos batista și s-a șters pe frunte.
Știi că n-am avut serviciu, Catinca după chimioterapie nu-mi reveneam, apoi s-a pus și vârsta, cine mai angajează oameni ca mine? Nici Nora, săraca E mai sensibilă, nu-i place la birou.
Trăim mai mult din ce mai vinde ea pe net, greu ne descurcăm și așa.
Sensibilă, zici… Catinca s-a ridicat și-a început să se plimbe prin bucătărie. Dar eu? Pentru mine nu contează că munceam în două locuri ca să achit apartamentul și să țin și sanatoriul de la țară pe picioare?
Și-acum, când Norăi i s-a urât de capitală, tot eu trebuie să scap de casa mea ca să-i plătești studiile lui Dragoș?
Casa MEA, tată! A mea!
Catincuța, da, pe acte e a ta. Dar am convenit de la început că așa e provizoriu.
Până la urmă, eu sunt tatăl tău. Ți-am dat viață! Oare să te ții cu dinții de niște metri pătrați când frățiorul tău are nevoie de ajutor?
Frate? s-a oprit brusc Catinca. L-am văzut de două ori în viața mea.
Nici măcar la aniversări nu m-a căutat. Nici Nora nu s-a interesat vreodată de mine. De cum am tras-o să le acopăr cheltuielile?
Ea încă e convinsă că ești mare moștenitor, doar ai lipsit temporar din peisaj.
Ai mințit-o zece ani, tată.
Vasile a coborât privirea.
N-am vrut să o supăr… Dacă află că nu mai am nici casa, ce crede? I se pare că am dat averea în altă parte.
În altă parte?
Nu te lua de cuvintele mele! a izbucnit Vasile. Îți propun o afacere bună! Căsuța acum valorează de cinci ori cât ai plătit tu pentru ea. Piața a crescut.
Îți iei cei 70.000 de euro cât mi-ai dat mie pe operație. Restul, adică încă 150.000 de euro, îi dai mie.
Trebuie să-l înființez pe Dragoș, Nora are nevoie de un tratament la dinți, și poate luăm și o mașină mai decentă, că asta pică de tot.
Ție oricum nu-ți schimbă viața suma aia, uite, ai apartament în Chișinău, totul e în regulă.
Ajută-ne!
Catinca îl privea cu totul schimbat. Nu mai recunoștea bărbatul care-i citea basme demult.
Nu, a spus scurt.
Cum adică nu? a rămas Vasile cu gura căscată.
Nu vând nimic și nu dau niciun ban în plus.
Casa e a mea, pe drept, dar și pe merit.
Zece ani ai stat acolo gratis, te-ai pus pe picioare, ai respirat aer curat cât ai vrut. Ia-le ca pensia pe care ți-am plătit-o eu.
Dar gata.
Chiar vorbești serios? fața lui Vasile s-a îmbujorat. Vrei să-mi iei ultima brumă de avere?
Dacă nu eram eu, casa asta nici nu exista! Tata a construit-o cu mâinile lui!
Exact, bunicul. Care s-ar răsuci în mormânt să știe că vrei să vinzi ce-a lăsat familia ca să plătești niște cursuri dubioase în Italia, pentru un băiat care la 19 ani n-a pus munca de-un leu în viață.
Catinca, revino-ți! a sărit tatăl în picioare. Îmi datorezi tot! Te-am crescut! Dacă nu cedezi, spun tot! Îi zic Norăi totul, vine aici și-ți face scandal!
Mergem și la tribunal! Declarăm actul abuziv! Ai profitat de boala mea și ai luat averea!
Catinca a zâmbit amar.
Încearcă, tată. Am toate chitanțele de la spital. Toate transferurile pe numele tău.
Și contractul cu notar, semnat lucid, după ce ai intrat în remisie.
Pariez că Nora va fi foarte surprinsă să afle că ai vândut casa înainte ca Dragoș să înceapă clasa I.
Ea credea că ai moștenit-o?
Catinca vocea i s-a muiat, aproape că se ruga. Fata tatei, ai milă. Nora trece printr-o perioadă grea
Dacă află totul, mă dă afară. E mai tânără cu cincisprezece ani, stă cu mine doar pentru o viață stabilă. Dacă nu-i casă, nu-i bani, nu-i mai place. Ce vrei, să ajung pe drumuri, la bătrânețe?
Nu te-ai gândit la asta înainte? Catinca simțea cum îi fierbe sângele de nervi. Zece ani ce-ai făcut? Când te lăsai întreținut de mine, când promiteai marea și sarea pe banii mei?
Deci nu vrei să ne ajuți? Vasile s-a îndreptat. Frumoasă fată mi-am crescut… să n-am nevoie de copii la bătrânețe!
Du-te acasă, tată. Spune-i Norăi adevărul. Numai așa poți să-ți mai păstrezi o brumă de demnitate.
Ține-o! a scuipat printre dinți Vasile, trecând pe lângă ea. Dar să știi că nu mai ai tată! Uită și de numărul meu!
A ieșit. Catinca s-a amuzat amar: de parcă l-ar fi avut vreodată.
Îi lăsase pe ea și pe mama ei când abia făcuse șapte ani.
***
Sâmbăta dimineața a sunat un număr necunoscut.
Alo?
Catinca? a știut din prima vocea. Ți-ai luat-o-n cap, fată?
Crezi că nu știm cum l-ai păcălit pe Vasile? Mi-a povestit totul!
I-ai băgat sub nas hârtii când nu știa pe ce lume e, după operație!
Nora, bună dimineața, îi răspunse Catinca calm. Dacă vrei să vorbim, hai să o facem civilizat.
Care dimineață? Deja am vorbit cu avocatul!
Mi-a zis că actul ăla nu ține, îl dăm jos cât ai zice pește. Ai profitat de boala omului, i-ai luat casa pe nimic.
Te lăsăm pe drumuri!
Nora, te rog, ascultă-mă.
Înțeleg că Vasile ți-a spus altă versiune, dar eu am toate dovezile că banii s-au dus pe tratamentele lui.
Am și mesajele lui, în fiecare din cei zece ani, în care îmi mulțumește că plătesc întreținerea și că nu l-am lăsat baltă.
Scrie clar: Mulțumesc, fata mea, că m-ai ajutat, casa e pe mâini bune.
Ce crezi că ar zice un judecător?
S-a lăsat liniște. Făcusem-o KO pe Nora.
Ești o a mormăit ea printre dinți. N-ai destul cu apartamentul tău, vrei și să-l lași pe Dragoș fără nimic? Băiatul trebuie să învețe!
Dragoș ar trebui să se apuce de muncă, i-a tăiat-o Catinca. La vârsta lui și eu o făceam deja.
Și ție, Nora, eu zic că ți-ar prinde bine să afli adevărul. Ți-a spus că are acțiuni, nu?
Ce acțiuni? deja vocea ei tremura.
Alea pe care nici nu le-a avut vreodată. Tot ce ți-a dat el ca dividende erau banii mei, pe care îi cerea mereu sub pretextul bolii.
Poți verifica transferurile. N-a fost niciun leu de la el, numai de la mine.
Eu aşteptam să-i salvez viața, mă băgam în datorii pentru tată-meu.
Nora a închis nervoasă. Seara, Catinca a primit un mesaj scurt de la tatăl său.
Doar trei cuvinte: Ai distrus tot.
***
N-a răspuns. Câteva zile mai târziu, vecinii de la țară i-au povestit că Nora a făcut un scandal monstru.
Arunca lucrurile soțului pe geam, a venit și poliția.
S-a aflat că Nora, sigură că vinde casa, luase deja un credit uriaș cu dobânzi enorme pentru startul băiatului.
Vasile a plecat de-acolo. Nora a cerut divorț când a aflat tot.
Dragoș, obișnuit doar cu traiul pe ușor, a plecat la iubita lui, spunând doar: să se descurce bătrânul, e vina lui.
Pe unde-i tatăl ei, Catinca nu mai voia să știe. Și nici nu avea de gând să afle.
