Dar de ce ai venit la mine, mamă? Toată viața ai ajutat-o doar pe Lia, acum mergi la ea să te ajute! a spus fiul meu, Alin, cu o răceală cumplită în glas. Nici nu m-a poftit în casă, stătea cu mine pe prag, cu vorbele aspre și privirea străină.
Alinuțule, chiar nu mă lași să intru în casa ta? n-am mai putut să-mi stăpânesc emoțiile, mi-au dat lacrimile.
Mamă, nu înțeleg de ce faci atâta caz. Sunt ocupat, n-am timp de povești deja voia să-mi închidă ușa în față, când din spate s-a auzit vocea nurorii mele.
Alin, cu cine stai acolo de vorbă? a întrebat Marina și a ieșit pe hol.
Mamă, dumneavoastră sunteți? s-a mirat ea. Păi de ce stați în frig, intrați înăuntru!
Alin a dat din mână cu lehamite, s-a întors și a plecat, iar eu am intrat în coridor descălțându-mă grăbită. M-am bucurat nespus că nora mă invitase totuși să intru, căci aveam o discuție importantă cu ei.
Este adevărat, am greșit față de fiul meu, dar abia acum am realizat cât de mult. Am doi copii: fiul meu, Alin, și fiica mea, Lia. Și uite că toată viața mea am ajutat-o numai pe fată, de parcă uitasem complet de băiat.
Mi se părea că el nu avea nevoie de mine, că se descurcă singur, dar realitatea era alta. Tot ce a realizat a fost, de fapt, o ambiție de a-mi arăta că se poate descurca și fără sprijinul și banii mei.
Bani am avut, fiindcă de douăzeci de ani sunt plecată la muncă în Italia, dar toți i-am trimis doar Liei. Acum îmi pare atât de rău, cu atât mai mult cu cât Lia nu doar că nu a apreciat, ci și atunci când mi-a fost mai greu, s-a lepădat pur și simplu de mine.
Am plecat la muncă, lăsându-i pe copii la mama mea. Alin avea 18 ani, Lia 16. Soț nu mai aveam ne părăsise de mult. Eram așa de săraci, că să muncesc peste hotare mi se părea singura cale de salvare.
Cu primii euro câștigați în Italia am început renovarea casei din satul nostru, undeva pe lângă Iași. Mama s-a bucurat mult, căci am tras apă, am pus baie în casă.
Apoi, Lia mi-a spus că vrea să se mărite. Era tânără, doar 19 ani, dar n-am avut inimă să o opresc. Ginerele băiat din sat a venit să locuiască la noi.
Alin nu s-a înțeles cu ginerele de la început, așa că și-a găsit fata lui Marina și a plecat imediat după. Marina a crescut la cămin, era săracă, statul îi dăduse chiar și o cameră într-un cămin de tineret, unde s-au mutat.
Lia a decis repede ce să fac cu banii:
Mamă, dacă eu am rămas acasă cu tine, banii mi se cuvin mie! a zis ea.
Alin tăcea, nu a cerut nimic niciodată. Și eu, sinceră să fiu, eram împăcată, îi trimiteam Liei toți banii câștigați în euro, iar ea îi cheltuia după capul ei. Alin se descurca singur, lucra și el, făcea rost pentru familie.
Apoi s-a întâmplat ceva neașteptat: mama a murit. Imediat după, Lia mi-a spus că divorțează. Mereu a fost încăpățânată și nu te puteai pune cu ea.
Și tu ce ai de gând să faci? am întrebat-o.
Vin cu tine în Italia! mi-a răspuns hotărâtă.
Am plecat amândouă, însă Lia nu s-a prea omorât cu munca. Avea grijă doar să-și plătească chiria și mâncarea cu banii ei. Eu lucram la bătrână și cheltuielile mele erau minime, iar salariul de o mie de euro mi-l lua, căci visa să cumpere o locuință în Italia.
Dacă tot nu mai voia să se întoarcă acasă, m-a convins și să vând casa din sat, ca să strângem bani să-și cumpere una acolo.
Evident, nici așa nu ne-a ajuns. Am vândut casa, am pus banii laolaltă, dar tot nu erau destui. Lia se pregătea să ia credit pentru diferența rămasă când s-a măritat a doua oară, iar bărbatul ei a completat cu ce mai lipsea. Așa au reușit să-și ia un apartament modest.
Eu lucram în continuare, nu mă gândeam ce va fi peste ani, iar asta mi-a fost greșeala, fiindcă de curând m-am îmbolnăvit și nu mai pot lucra. Am încercat să stau la fiica mea, cum promisesem de atâta timp, însă m-a tăiat scurt: n-au loc, să-mi revin și să mă întorc iar la muncă.
N-am mai putut rămâne, m-am întors acasă, doar că de casă nu mai aveam. Doar pământul rămas aproape un hectar la marginea satului. Să-l vând? Să ridic ceva acolo? Dar cu ce bani? Nu aveam idee ce să fac.
Așa că am venit la Alin, rugându-l să mă ajute să vând terenul, poate măcar să pot să o iau de la capăt.
Fiul meu era atât de supărat pe mine, că nici vorbă să vrea să stea de vorbă, dar Marina, nora mea, nu doar că m-a poftit în casă, dar mi-a găsit și o soluție.
Mamă, eu și Alin tocmai ne căutăm un teren să construim o casă. Dacă doriți, pe pământul dumneavoastră începem construcția, iar când terminăm, locuiți și dumneavoastră cu noi, mi-a spus Marina.
Inițial, Alin a mârâit, dar la propunerea soției s-a mai domolit și, până la finalul serii, parcă uitase ce supărat era.
Nora nu m-a lăsat nicăieri, m-a omenit cu o cină caldă, mi-a pregătit un pat și mi-a spus că dimineață mergem la doctor.
De ce faci toate astea pentru mine? am întrebat-o pe Marina.
Fiindcă eu n-am avut niciodată mamă, iar acum am, mi-a zâmbit.
Așa se face că, până la urmă, fata mea s-a lepădat de mine, iar nora m-a primit ca pe una dintre ai săi.
