Jurnal, 12 aprilie
Mereu am avut convingerea că un bărbat adevărat se cunoaște, în primul rând, după cum își respectă femeile din viața lui: bunica, mama, soția, fiica… Am considerat mereu că acesta e cel mai mare dar pe care-l pot transmite fiului meu. Împreună cu soția mea, Rodica, ne-am străduit să-i oferim lui Călin o creștere frumoasă, cu valori solide și educație aleasă, ca mai apoi să poată singur să-și clădească un viitor strălucit, așa cum merită.
Nu am vrut să-l ajutăm mereu, a avut tot de ce a avut nevoie, dar a venit momentul când tot noi am cumpărat un apartament cu două camere în Chișinău, căci, deși avea serviciu, nu strânsese suficienți bani să-și permită o locuință proprie.
Nu i-am oferit apartamentul din prima și nici nu i-am spus de această cumpărătură. De ce? Pentru că Călin locuia deja cu o fată Ilinca. Stăteau împreună de aproape un an, însă nu am apucat să-i cunoaștem deloc familia, ceea ce mi s-a părut mereu straniu.
Apoi am aflat, de la o cunoștință veche de-a mea, că mama Ilincăi fusese, ani de zile, vecina unui fost coleg de serviciu. Povestea mi-a lăsat un gust amar: soțul a fost dat afară din casă în momentul în care începuse să câștige mai puțin, și circul abia începutese. Femeia a început o relație cu un domn însurat, înstărit, care i-a fost nu doar sprijin financiar, dar și o figură paternă pentru familie. Cât despre bunica Ilincăi… istoria pare să se repete. Și ea are un iubit căsătorit și o tot strânge pe fiica și nepoata ei la sat, la Orhei, la muncile gospodărești. De aici nu o dată s-au iscat divergențe între fiul meu și potențiala lui soacră.
Ceea ce mă doare cel mai tare e că mama și bunica Ilincăi îi întorc fata împotriva propriului ei tată. Se vede cât e de atașată de el, dar, din păcate, aceste două femei riscă să-i distrugă relația.
Iar ca să pună sare pe rană, Ilinca a hotărât să abandoneze facultatea, fiindcă, zice ea, soțul e cel ce trebuie să țină casa și familia, și că așa e tradiția la noi. Sigur, am crescut și eu băiatul cu simțul responsabilității, însă viața bate filmul ce va face dacă, Doamne ferește, Călin va trece printr-o perioadă grea? Cine va fi acolo să-l ajute? Cam așa se întâmplă când tradițiile și capul cald vin peste lipsa de educație…
Am hotărât să trec apartamentul cumpărat pe numele meu Nu-i tot ce-i înainte de nuntă se împarte după ce se rupe căsătoria, cum zic bătrânii pe la noi, dar Ilinca e o fire prea descurcăreață și nu vreau ca băiatul meu să fie pus vreodată în situația să rămână pe drumuri.
După toată această poveste, am învățat să privesc mai atent la oamenii din jurul copiilor mei și să fiu mereu pregătit să intervin când văd că valorile se clatină. Respectul și responsabilitatea nu se moștenesc, ci se cultivă. Și poate, pe viitor, am să am mai mult curaj să stau de vorbă deschis, chiar dacă uneori doare.
