După ce Lăcrămioara a fost promovată la o nouă poziție la bancă, caracterul ei s-a schimbat brusc. Din femeie liniștită și blândă, a devenit iritabilă, tăioasă și pretențioasă. Ion, soțul ei, nu înțelegea: „De unde atâtea pretentii? Înainte era totul bine.” Lăcrămioara îl mustra pentru lenea lui în casă — de ce totul cădea pe umerii ei: gătitul, copilul, curățenia. Iar Ion nu vedea nicio problemă. El credea: „Într-un apartament cu trei camere în Chișinău, nu e treabă pentru bărbat. Nu cad rafturile, nu picură robinetele. Iar gătitul — nu-i de bărbat.” Odată a cerut borș, sugerându-i — și a primit răspunsul: „Curăță legumele — atunci îl fac.” S-a enervat: „Curăță-le singură! Ești femeie!” Lăcrămioara rămânea tot mai mult la muncă, iar copilul era ridicat ultimul din grădiniță. Îi părea rău de băiat, dar el să meargă? Dacă i se cere să mute un dulap sau să repare o țeavă?
Îi părea că soția nu-l mai aprecia. Bombănea tot mai des: „La ce ți-a trebuit promovarea? Stai cuminte — și totul ar fi fost ca înainte.” Lăcrămioara răspundea calm: „Atunci întoarce-te în departamentul de dezvoltare, obține-ți promovarea, câștigă mai mult — eu mă retrag, gătesc borș și am grijă de copil. Dar nu putem trăi din două salarii mici. Mama mă mai ajuta, acum are nevoile ei.” Ion se enerva: „I-a venit ideea să facă reparații!”
El însuși nu avea ambiții pe plan profesional. Văzuse cum șeful muncea fără pauză și spunea: „Nu, mulțumesc. Eu îmi fac treaba — și acasă.” Dar cu cât auzea mai multe mustrări, cu atât resentimentul lui creștea. S-a gândit: „Dacă vrea să fie șefiță, să simtă cum e singurătatea.” A început să stea mai mult la serviciu. Apoi a început o aventură cu o colegă de la contabilitate — cu Viorica. Ea era simplă, nu prea frumoasă, dar cu forme apetisante, voce blândă și plăcinte fără sfârșit.
Viorica avea un băiețel, dar asta nu-l deranja pe Ion. La ea se simțea important: pătura caldă, cina fierbinte, priviri pline de admirație. Se întâlneau tot mai des. Între timp, mama Lăcrămioarei a început să ia nepotul din grădiniță — ea era absorbită de un proiect important. Ion se bucura: „Așa e bine. Ea nu gătește, eu nu mor de foame. Viorica mă hrănește și mă lauda. E drept.” Numai că Viorica avea regulile ei. Când venea fără dulciuri, parfum sau bani pentru „ceva drăguț” — se încrunta. Cina devenea mai simplă, iar afecțiunea — mai rece.
Asta-l neliniștea, dar se consolea: „Lasă. Nu cere dragoste — doar atenție și puțini bani. Dar când va afla Lăcrămioara că plec — atunci va cânta altfel.” Când Viorica, fără să clipească, i-a cerut bani pentru o blană, Ion a înțeles: era timpul să pună punct farsei.
A intrat în casă cu o furie nemaipomenită, a așteptat-o pe soție și, cu sprâncenele încruntate, a anunțat:
— Lăcrămioara, gata. Sunt bărbat! Am nevoie de masă caldă, casă curată, șosete proaspete! Ajungi mai devreme — de ce nu faci ciorbă? Sau spălatul e greu?
Ea s-a dezbrăcat în tăcere, a lăsat geanta jos și a întrebat obosită:
— Asta e tot?
— Nu! — a spus el teatral. — Plec! La alta! La o femeie care mă apreciază! Am strâns lucrurile — și gata! Trăiește singură!
— Bine ai făcut, — a răspuns Lăcrămioara. — Du-te. M-am săturat de un leneș plângăcios. Dar apartamentul rămâne. Eu am plătit creditul. Avocatul va confirma: n-ai băgat nici un ban.
Ion s-a simțit ca și cum i s-ar fi turnat apă fierbinte peste cap. Cum? Unde sunt rugămințile? Unde sunt lacrimile? Se aștepta să se agațe de el, să-l roage să rămână. Dar în loc de asta — l-a lovit calculul rece.
Cu inima bătând de furie, și-a luat geanta și s-a dus la Viorica. A bătut cu încredere: „Iubito, acum sunt cu tine. Pentru totdeauna!” Ea a deschis, l-a măsurat din cap până-n picioare și și-a încrucișat brațele:
— Și de unde ai scos că te-am chemat să trăiești aici? Am copil, chirie, salariu mic. Tu nu ești soluția, tu ești o povară. Dacă nu vrei să plătești — cară-te.
Ușa i s-a închis în nas. Și a rămas pe palier — cu geanta, cu orgoliul zdrobit și cu mâinile goale. Nenorocit de nimeni. Nici de soție, nici de amantă. Și pentru prima dată după mulți ani — cu adevărat singur.
Morala este că egoismul și lenea pot distruge orice relație, iar cei care cred că merită totul pe nemuncită riscă să rămână cu nimic.
