După ce a lăsat-o pe amantă la ușă, Buciuc și-a luat rămas bun cu blândețe și s-a îndreptat spre casă. A stat o clipă în fața blocului, cântărind în gând ce avea să-i spună soției. A urcat scările și a deschis ușa.
— Bună, a spus Buciuc. — Viorica, ești acasă?
— Da, a răspuns soția cu voce liniștită. — Bună. Ei, fac chiftele sau nu?
Buciuc și-a făcut promisiunea să fie direct — ferm, hotărât, ca un bărbat adevărat! Să pună capăt vieții lui duble, înainte să-i dispară de pe buze gustul sărutului amantei, înainte să se afunde din nou în mocirla cotidianului.
— Viorica, și-a golit Buciuc gâtlejul. — Am venit să-ți spun… că trebuie să ne despărțim.
Știrea n-a zguduit-o prea tare pe Viorica. De fapt, era greu să o scoți din sărite. Cândva, Buciuc chiar o poreclise „Viorica de Gheață” din pricina asta.
— Adică? a întrebat Viorica din pragul bucătăriei. — Nu mai fac chiftele?
— Depinde de tine, a zis Buciuc. — Dacă vrei, faci, dacă nu, nu. Eu plec la altă femeie.
După o asemenea veste, majoritatea soțiilor s-ar fi năpustit cu o tigaie în mână, ori ar fi iscat un scandal memorabil. Dar Viorica nu era din majoritatea aceea.
— Mare brânză, a spus ea. — Mi-ai adus ghetele de la cizmar?
— Nu, s-a încurcat Buciuc. — Dacă e atât de important, plec chiar acum să le iau!
— Of, of… a mormăit Viorica. — Așa ești tu, Buciuc. Îți dai un prost după ghete, și îți aduce cele vechi.
Buciuc s-a simțit jignit. Discuția despre ruperea căsniciei nu mergea cum și-o imaginase. Unde erau emoțiile, patimile, mustrările? Dar ce să aștepți de la o soție rece ca gheața?
— Viorica, parcă nu mă auzi! a strigat Buciuc. — Îți spun oficial că plec la altă femeie, te părăsesc, iar tu vorbești de ghete!
— Normal, a răspuns Viorica. — Spre deosebire de mine, tu poți pleca oricând. Ghetele tale nu-s la cizmar. De ce să nu te plimbi?
Trăiseră împreună ani de zile, dar Buciuc încă nu putea să-și dea seama când glumea soția lui și când vorbea serios. La vremea aceea, tocmai din cauza firei ei liniștite, lipsite de conflicte și tăcute, se îndrăgostise de ea. Plus că gospodăria ei și formele plăcute îi jucaseră un rol important.
Viorica era sigură, credincioasă și rece ca o ancoră de vas. Dar acum Buciuc iubea pe altcineva. Iubea fierbinte, păcătos și dulce! Așa că trebuia să pună punctul pe „i” și să-și strângă funiile pentru o viață nouă.
— Și uite, Viorica, a spus Buciuc cu o notă de gravitate, regret și părere de rău. — Îți mulțumesc pentru tot, dar plec pentru că iubesc pe altcineva. Pe tine nu te mai iubesc.
— Păi ia te uită, a răspuns Viorica. — Nu mă iubește, păpușă de cârpă! Mama mea, de exemplu, îl iubea pe vecin. Iar tata îi iubea pe domino și pe vodcă. Și uite ce minunată am ieșit eu la urmă!
Buciuc știa că e greu să te cerți cu Viorica. Fiecare cuvânt al ei era ca o greutate. Entuziasmul lui se risipise, scandalul nu mai părea atât de tentant.
— Viori, chiar ești minunată, a spus Buciuc cu un aer posomorât. — Dar o iubesc pe alta. O iubesc fierbinte, păcătos și dulce. Și intenționez să plec la ea, înțelegi?
— Pe alta… adică pe cine? a întrebat soția. — Pe Natașa Popescu, nu?
Buciuc a dat un pas înapoi. Cu un an în urmă, avusese o aventură secretă cu Popescu, dar nu-și închipuise că Viorica o cunoaște!
— De unde știi de ea?… a început el, apoi s-a oprit. — Dar nu contează. Nu, Viorica, nu e vorba de Popescu.
Viorica a căscat.
— Atunci poate Svetlana Bortaș? La ea te duci?
Buciuc i-a înghețat sângele în vine. Și Bortaș fusese o fostă amantă, dar asta rămăsese în trecut. Dar dacă Viorica știa… de ce tăcuse? A, da, era ca un bolovan, nu scoteai un cuvânt din ea.
— N-ai ghicit, a zis Buciuc. — Nici Bortaș, nici Popescu. E o femeie cu totul diferită, minunată, visul meu împlinit. Nu pot trăi fără ea și plec la ea. Și nu încerca să mă convingi să rămân!
— Atunci probabil e Maia, a spus soția. — Of, Buciucule… ești o cauză pierdută. Mare secret – toată lumea știe. Visul tău împlinit e Maia Valentinovna GusBuciuc a rămas încremenit, iar Viorica, fără să mai spună un cuvânt, s-a întors în bucătărie să prăjească chiftele, lăsându-l pe el să se gândească la alegerile lui și la adevărul pe care ea tocmai îl dezvăluise.
