Crescută într-un sat din județul Vaslui, Ancuța a fost o fată obișnuită, fără vreo aptitudine deosebită, iar mama ei, tanti Zenovia, nu avea așteptări mari cu privire la viitorul fiicei sale. De multe ori îi repeta: După ce termini școala, tot la CAP vei ajunge, la colectat lapte sau vânzătoare la alimentara din centrul satului. Nu-i alta cale pentru tine aici.
Cu toate acestea, Ancuța a sfidat așteptările familiei. La finalul clasei a IX-a, a rămas însărcinată cu Mihai, un băiat din sat, mai mare cu un an. Părinții celor doi s-au întâlnit și au hotărât ca băiețelul lor să fie crescut de bunica lui paternă dintr-un sat vecin, deoarece Ancuța nu se simțea pregătită pentru rolul de mamă, iar mama ei nu o putea ajuta financiar. După ce a născut, Ancuța a părăsit satul natal și s-a înscris la Liceul de Arte din Iași, urmându-și talentul la pictură. La oraș, s-a bucurat de libertate: mergea la dans, la film în week-end, la cumpărături prin Piața Unirii, simțindu-se eliberată de viața grea de la țară, unde trebuia zi de zi să ude grădina, să aducă apă de la fântână și să facă foc în sobă.
După liceu, s-a hotărât să rămână în Iași, mai ales că arta ei îi aducea ceva bani frumoși primea 3000 de lei lunar din comandă în comandă, o sumă decentă pentru început. În ultimul an de facultate, Ancuța a rămas din nou însărcinată, de data aceasta cu Florin, coleg de grupă și logodnicul ei. A fost tentată să renunțe la copil și să facă avort, dar în cele din urmă i s-a născut al doilea băiat. Florin le-a pus la dispoziție o cameră în apartamentul părinților săi, dar nu era deloc ușor să aibă grijă de un nou-născut în timp ce mergea la cursuri. În cele din urmă, și-a trimis fiul la bunica din sat, la doamna Zenovia.
Însă norocul n-a ținut mult, iar după câțiva ani, mama Ancuței s-a stins din viață, așa că și-a adus băiatul la oraș să-l crească ea. Timpul a trecut repede, iar sănătatea Ancuței s-a șubrezit tot mai tare. Atunci și-a adus aminte de primul ei fiu, care între timp ajunsese la maturitate și trăia la Roman, unde se descurca bine. A început să-i ceară bani pentru medicamente, hrană, implorându-l să o ajute, folosindu-se de sentimente de vinovăție și regret. Băiatul, răpus de presiune, a invitat-o la el ca să-i fie aproape și să poată avea grijă de ea.
Când se pregătea să plece, tatăl celui de-al doilea copil, Florin, a rugat-o să lase băiatul la el, promițând că îl va crește cu responsabilitate. Inițial, Ancuța nu a dat importanță acestei rugăminți, nefiind convinsă că Florin se va achita de promisiuni. În cele din urmă, a acceptat, realizând că altfel nu va putea avea grijă de amândoi.
Viața Ancuței a fost una plină de încercări, dar a înțeles, târziu, cât prețuiesc dragostea și responsabilitatea. A învățat că alegerile din tinerețe pot influența tot cursul vieții, iar fuga de greutăți aduce după sine și mai multă povară. Familia și sinceritatea sufletului rămân mereu cele mai de preț comori.
