Dragostea vieții mele încă n-a reușit să divorțeze de nevasta lui și are și o fiică pe deasupra.
Îmi iubesc bărbatul din tot sufletul. Suntem de peste șapte ani împreună și avem un băiețel de șase ani. Al meu soț îi tot face chefuri, îl duce la garaj, mai sapă amândoi la mașină, alteori pleacă haihui în excursii. Cu mine e tandru mă surprinde cu flori cumpărate de la colț sau mă invită la un suc și plăcinte în centru, așa, fără motiv. În principiu, trăim cum zice lumea: suntem familia aceea la care nu pică tavanul de la scandaluri.
Acum ceva timp, am împrumutat niște lei de la părinți și ne-am luat și noi, în sfârșit, primul apartament. Mie îmi place să tot înfrumusețez pe-acasă mirosul de cozonac sau prăjitură, ordine și păturică moale pe canapea. Muncesc pe lângă salonul de frumusețe, am și clienți pe cont propriu, și mă descurc. Nu-s bani ca la loterie, dar punem de-un trai bunicel și mergem înainte. Am planuri mari pentru noul nostru cuibușor visez și eu să fac Rai din el!
Soțul nu se lasă mai prejos câștigă destul de bine, să nu ne văităm. N-avem ceasuri de aur și nici vacanțe la Nisa, dar dacă ne punem ceva în cap (gen, să schimbăm mobila sau să ajungem la Sovata), știm să strângem cureaua. Am vrut la un moment dat să ne luăm casă la țară, dar până la urmă ne-am zis să nu ne grăbim, mai ales cu dobânzile la credit cum sunt.
Viața e frumoasă, ne merge bine, iar pe el l-am întâlnit când alții deja își făceau nuntă de argint. Glumesc cu toți că am avut răbdare să-mi găsesc omul potrivit.
Bărbatul meu ține legătura cu fiica lui, îi plătește pensie alimentară și stă de vorbă și cu socrii… adică foștii lui socri, că fata stă la ei. Ce a făcut nevastă-sa şi unde a dispărut, sincer, nu m-a interesat și nici nu țin să cercetez.
Eu nu l-am rupt din familie. Era liber ca pasărea cerului, singur cuc. Dar mă roade ideea că nu a semnat încă actele de divorț cu doamna. Și, la salon, când mă-ntreabă cineva de ce nu ne căsătorim ca lumea, zic și eu ce-mi vine prima dată: Amânăm, nu fuge Primăria! Totul merge bine, iar pentru mine, nunta a ajuns să fie mai mult de formă atâta tam-tam pentru o ștampilă.
Numai că mama s-a supărat recent pe subiect și mi-a zis s-o las mai moale cu amânările și să-i pun bărbatului de-un ultimatum: să mă ceară de nevastă dacă vrea să mă aibă în continuare lângă el. I se pare ciudat rău că el are încă o soție pe acte. Cică femeia aceea rămâne cu toate drepturile, iar eu stau aici cu responsabilitățile și creditele. Chiar dacă am semnat contractul pe apartament recent, legal tot pe numele altei doamne se pune ștampila notarului… Ce să-i faci, așa-i la români cu familia extinsă. Cum s-o chema oare combinația asta de vieți amoroase cu act și fără act?
