Cineva cel puțin o dată în viață s-a confruntat cu o problemă precum neatenția. Cred că nici nu este o problemă, ci una dintre trăsăturile umane. Nu o să vă cred dacă o sa îmi spuneți că nu ați lăsat niciodată în viața voastră fierul de călcat aprins sau nu ați ars puiul de pe aragaz, dar mama va avertizat… Sau nu ați oprit apa când ați ieșit din apartament, așa cum am făcut eu recent. Nu a fost intenționat, dar am regretat că mi s-a întâmplat anume mie asta.
Și totul din cauza vecinilor mei de la parter – mereu am avut probleme cu ei. Odată am ascultat muzică prea tare și, în loc să vină la mine și să se plângă pe zgomot, au sunat imediat la poliție. Pe vremea aceea nici nu întelegeam că acesta este doar începutul… Cel mai rau mă aștepta mai tarziu.
Să revenim la cazul „accidentului” din casa mea. M-am grăbit la muncă și nu am observat cum nu am oprit apa din baie. Din cauza neatenției mele, vecinii mei „iubiți” de jos au fost inundați, astfel încât li s-au desprins tapetele și pereții s-au udat.
Apoi, o altă vecină m-a sunat la serviciu și a spus că mi-au spart ușa, au sunat la poliție din nou – probabil că s-au săturat de vizitele constante la apartamentul meu… Eu am plecat imediat acasă.
Când am ajuns, am văzut o mulțime de oamenii, iar în direcția mea doar strigăte. Vecină țipa, iar soțul ei mă înjura.
– Da, a făcut-o intenționat! Uitați-vă oameni bun ce a făcut acest derbedeu.
Ei bine, desigur – intenționat. Cea mai mare dorință a mea este ca ei să facă o reparație nouă, iar eu am lăsat apa să curgă pur și simplu, doar sunt milionar, las-o să curgă… (Ați văzut vreodată tarifele de astăzi la apă?!)
Am făcut totul așa cum mi-a sfătuit polițistul, în general aveam senzația că el era de partea mea în acea situație. Desigur, nu mă justific, dar cui nu i se mai întâmplă? Ca să nu scrie un dosar penal pe mine, le-am plătit vecinilor reparația pentru camera pe care am inundat-o și le-am plătit deasupra despăgubire morală.
Vecinul nu a reacționat la tonul meu bun, ci doar m-a privit răutăcios. Și după aceea a început…
Odată, întorcându-mă de la serviciu, am observat niște lucruri ciudate în prag, am vrut pur și simplu să le arunc, a ieșit vecina mea de vizavi (cea normală), și a început să strige că este un blestem. Bineînțeles că am zâmbit atunci, pentru că nu credeam în astfel de lucruri, dar mai târziu m-am săturat atât de tare de „blestemele” vecinilor încât pur și simplu am părăsit apartamentul ăla nenorocit.
Uite așa o poveste amuzantă…
