După ce a lăsat amanta la colțul străzii, Bucur și-a luat rămas-bun de la ea cu tandrețe și pornit spre casă. În fața blocului a zăbovit o clipă, măcinat de gânduri despre ce urma să-i spună soției sale. A urcat alene scările și a descuiat ușa.
Bună, a spus Bucur. Viorica, ești acasă?
Sunt, a răspuns ea cu calmul ei obișnuit. Bună. Ce zici, pun tigaia pentru șnițele?
Bucur și-a zis că e timpul să fie ferm să acționeze bărbătește, decis, să pună capăt vieții duble înainte ca urmele sărutului amantei să se șteargă de pe buze și să nu-l apuce iar rutina casnică.
Viorica, a spus el după ce și-a curățat glasul. Am venit să-ți spun… că trebuie să ne despărțim.
Viorica a primit vestea cu un calm imperturbabil. Pe Viorica Bucur nu o scoteai ușor din sărite. Pe vremuri, Bucur chiar o tachina, spunându-i Viorica cea de gheață.
Adică cum? a întrebat Viorica, stând în ușa bucătăriei. Nu mai fac șnițelele?
Faci cum vrei, a spus Bucur. Dacă vrei, pune-le, dacă nu, nu le pune. Eu plec la altă femeie.
La așa veste, multe femei ar fi sărit la scandal sau ar fi izbucnit cu cratița în mână. Dar Viorica nu făcea parte din acest grup.
Ei, mare scofală, a spus ea. Mi-ai adus cizmele de la reparat?
Nu, s-a bâlbâit Bucur. Dacă e așa important, mă sui acum în troleu și le aduc!
Of, of… a mormăit Viorica. Asta ești tu, Bucur. Trimite prostul după cizme, că vine cu cele vechi.
Bucur s-a simțit lovit. Îi părea că discuția despre despărțire nu mergea cum își imaginase. Lipseau drama, patima, acuzațiile! Dar ce să aștepți de la Viorica cea de gheață?
Viorica, cred că nu mă asculți! a spus Bucur. Îți spun serios: plec la altă femeie, te părăsesc, iar tu vorbești de cizme!
Ce să zic, a răspuns Viorica. Spre deosebire de mine, tu poți pleca unde vrei. Ale tale cizme nu-s trase pe dreapta. Așa că umblă cât te țin picioarele.
Au fost mulți ani împreună și tot nu reușea să-și dea seama când Viorica glumea și când vorbea serios. De fapt, asta îl cucerise la ea: liniștea, lipsa conflictelor, vorbele puține. În plus, era harnică și avea un trup îmbietor.
Viorica era asemenea unei ancore de vapor: stabilă, sigură și greu de clintit. Dar acum, Bucur iubea pe alta, cu pasiune, cu foc, cu tot sufletul! Se gândea că trebuie să pună punct și să-și înceapă viața nouă.
Uite, Viorica, a spus cu un aer solemn, trist. Îți mulțumesc pentru tot, dar plec, fiindcă am întâlnit o altă femeie pe care o iubesc. Iar pe tine nu te mai pot iubi.
Hai, lasă, a zis Viorica. Nu mă mai iubești, mare lucru! Mama mea îl iubea pe vecin, tata iubea șprițul și tablele. Și totuși uite ce femeie a ieșit din toate astea.
Bucur știa că era greu de contrazis Viorica. Cuvintele ei aveau greutate, iar avântul lui dispăruse cu totul. Nu-i mai ardea nici de ceartă.
Viorico, chiar ești o femeie deosebită, a spus Bucur fără vlagă. Dar eu iubesc pe alta cu adevărat. Și vreau să merg la ea, înțelegi?
Alta… cine? a întrebat ea. Nu cumva pe Natalia Ciorbă?
Bucur s-a fâstâcit. Cu un an în urmă chiar avusese o idilă cu Ciorbă, dar n-ar fi crezut că Viorica știe!
Dar de unde?… a început el, dar s-a oprit. Mă rog, nu contează. Nu, nu-i vorba de Ciorbă.
Viorica a oftat.
Atunci, poate, despre Svetlana Burlacu? La ea vrei să mergi?
Lui Bucur i s-a făcut pielea de găină. Și Burlacu fusese amantă, deși rămăsese în trecut. Dacă știa Viorica tot, de ce n-a zis nimic până acum? Dar asta era ea: nu scoteai multe cuvinte.
Nu, a zis Bucur. Nici Burlacu, nici Ciorbă. E alta, o femeie cu totul deosebită, idealul meu. Nu pot trăi fără ea și vreau să mă duc la ea. Și nu mă mai opri!
Atunci, sigur e Maia, a spus resemnată Viorica. Of, Bucurule… ce-ai și tu pe cap! Mare secret n-a mai rămas. Idealul tău Maia Valentinovna Gușanu. Treizeci și cinci de ani, un copil, două avorturi Nu?
Bucur a dus mâinile la frunte. Impactul a fost direct! Chiar cu Maia Gușanu avea o relație.
Dar de unde știi?! Cine ți-a spus? Ai tras cu ochiul?
E simplu, Bucur, a spus Viorica. Dragul meu, eu sunt ginecolog de meserie. Și am văzut jumătate dintre femeile din Chișinău la cabinet, tu nu decât o parte. Nici nu trebuie să mă forțez să-mi dau seama unde ai umblat, omule!
Bucur s-a încordat.
Bine, să zicem că ai ghicit! a rostit el plin de “curaj”. Chiar să fie Gușanu. Nu schimbă nimic, plec la ea.
Of, Bucur, a spus Viorica. Nu te-ai gândit să mă întrebi măcar? Ca doctor îți spun: nimic spectaculos la Gușanu, ca orice altă femeie. Dosarul ei medical l-ai răsfoit?
N-nu… a murmurat Bucur.
Atunci! În primul rând, fă un duș și vezi-ți de igiena ta. Mâine vorbesc eu cu domnul Simion să te primească la cabinet fără programare, a spus Viorica. După, discutăm. Mira-m-aș: să fii bărbat de ginecolog și să nu poți găsi măcar o femeie sănătoasă!
Și eu ce fac acum? a întrebat Bucur cu un glas pierit.
Eu mă apuc de șnițele, i-a spus Viorica. Tu spală-te și fă ce vrei. Dacă ai nevoie de un ideal fără bube, vino la mine. Îți recomand cu ochii închiși…
Morala: Uneori, în căutarea fericirii departe de casă, uităm că liniștea, simplitatea și sinceritatea sunt cele mai sănătoase ingrediente într-o viață adevărată.
