Eu și fiica mea supraviețuim din alocația de întreținere pe care ne-o trimite tatăl ei natural. Totul se întâmplă din cauza fostului meu soț, care face tot posibilul să-mi pună bețe în roate ca să nu reușesc să mă angajez nicăieri. Chiar și atunci când reușesc să găsesc o slujbă, după o perioadă scurtă mă dau afară fără explicații, și oricum nu mai am nevoie de nicio lămurireîmi dau bine seama de unde vine răul.
Toate problemele mele au început după ce am deschis procesul de divorț. Eu nu mai puteam conviețui cu bărbatul acesta. Am sperat să ne despărțim civilizat, fără ceartă ori scandal, dar n-a fost chip. Fostul soț s-a opus cu înverșunare divorțului.
După separare, am plecat împreună cu fetița mea la părinții mei, în satul de lângă Iași. În timp ce mama mea avea grijă de nepoata ei, eu umblam pe la magazine și firme după un loc de muncă, însă nu am experiență deloc decât ca vânzătoare, de pe vremea când încă eram tânără. Nu știu să fac altceva. Fostul meu soț conduce un lanț mare de supermarketuri și, prin pilele lui, are grijă să nu mă angajeze nimeni.
N-am fost primit la vreun magazin din tot orașul nostru chiar și acolo unde am reușit să intru, după o lună-două m-au dat afară.
Fostul meu soț râde pe sub mustață și spune că nu are nicio implicare. Dă vina pe lipsa mea de școală și că nu-s capabilă de nimic. Pensiile alimentare pe care ni le plătește sunt de râsu curcilor, deși el are leafă mare de manager. Cu banii ăştia, abia de ne putem gospodărieu și mama plătim facturile, cumpărăm minimul de mâncare și lucruri pentru copil.
Când vine să-și vadă fiica, mereu mă face de râs. Îi șoptește că mămica ei nu știe nimic și de-aia a ajuns să trăiască rău, fără jucării și fără mâncare, în timp ce el, tata bun, îi pare rău de ea.
După asta îi lasă fiicei sale o sumă mare de lei și pleacă. La început n-am băgat de seamă, dar fetița mea nu înțelege de ce tata are mereu bani, iar eu nu. În ultimul timp tot cere să locuiască la el: Tati e mereu bun cu mine și îmi cumpără de toate, tu ești rea cu mine, mai bine stau cu tati!.
Nu mai știu cât mai pot duce, nu mai am nervi. Mama mă ajută cu cât poate și mă încurajează că va fi mai bine, dar eu nu mai am încredere. Fostul meu soț mă ține sub papuc și știe unde doare mai tare. Nu văd cum aș putea merge mai departe.
