O elefantă bătrână pe nume Viorica a fost luată din sălbăticie încă de mică și aruncată de atunci într-o viață de robie, departe de praful și verdele șesurilor dunărene. Ani la rând, Viorica a purtat pe spate turiști și oameni curioși, în timp ce picioarele ei nu au cunoscut odihna cuvenită unui animal atât de măreț. Numai anul acesta a venit izbăvirea Viorica a fost eliberată și acum își începe vindecarea.
“Acum a sosit clipa ca pentru Viorica să existe, în sfârșit, grijă și ocrotire, să i se dea tihnă,” au spus cei de la fundația “Salvați Elefantul.” “Am pornit într-o misiune de salvare ca să o apărăm și să o aducem în sanctuarul nostru”.
La sfârșit de ianuarie, Viorica a părăsit locul unde, decenii întregi, s-a învârtit într-un carusel fără de sfârșit și a fost dusă la Parcul Natural de Elefanți din apropierea Iașului. Ajunsă acolo, trupul ei era numai piele crăpată și oase, cu colți tocite de muncă, dar în sfârșit era vegheată de oameni buni.
Angajații sanctuarului știu că elefanții salvați par adesea fantomatice umbre ale lor înșiși sălbatici și speriați, văzând dușmani acolo unde nu-i, nesiguri să-și lase trupul greu să adoarmă pe pământul moale. Dar pe Viorica n-a trebuit s-o convingă mult: opt decenii de mers, neîntrerupt, până și pe firul ierbii, sfârșiseră într-o oboseală pe care nimeni n-o poate bănui.
După prima noapte cu somn adânc, Viorica nici nu s-a putut ridica iar pe picioare. Îngrijitorii au sărit să o sprijine, șoptind vorbe blânde ca niște descântece moldovenești, vegheată în fiecare clipă, ca să nu o tulbure coșmarul robiei.
Drumul către tămăduire avea să fie lung, plin de încercări ca în basmele cu zmei. Însă cu terciuri sănătoase făcute din porumb și ovăz moldovenesc, băi de noroi la soare, și plimbări lente printre sălciile sângerii, Viorica încet-încet își regăsea liniștea. Acum, ea trăiește visul celor ce au fost pradă necazurilor o viață tihnită, demnă, departe de biciul amintirii, cu sufletul liber și inima împăcată.
