Este obligația ta să plătești pentru mine, așa cum a făcut și tatăl meu. Am tot dreptul!
Anca, cu ochii strâmbați de frustrare, intră în magazinul de haine din Bulevardul Unirii, hotărâtă să cumpere niște șosete avea nevoie de ele.
Vei cheltui toți banii pe care îi primește de la tatăl tău, destinaţi mie? o întreabă fiul ei, Alexandru, cu o voce sâcâită.
Mama, Maria, nu răspunde la întrebarea lui, căci tatăl lui, Ion, recent trimisese pensia alimentară pe contul fostei sale soții. El o încuraja să-i cumpere băiatului haine noi, căci el purta de ani de zile blugii și tricourile vechi.
Ce vrei să spui prin asta? chinuiese Maria, crezând că a auzit greșit. De ce cheltui banii pe care îi primește de la tatăl meu doar pe lucruri de care ai nevoie?
Cu ochii înlăcrimați, mama își pune șosetele înapoi pe raft. Acesta e un pulover bun. Mă îndrept spre probă și îl voi proba.
Alexandru hotărăște să ia câteva pulovere pentru a vedea care i se potrivește cel mai bine.
Maria se duce la casă să afle prețul: puloverul costă 250 de lei. Fac calculul și își dă seama că suma alocată de pensia alimentară nu acoperă toate achizițiile, așa că trebuie să suplimenteze bugetul.
E treabă pentru mine! strigă Alexandru, scoțând puloverul din cabina de probă și aruncândul în coșul cu alte haine.
Casiera, de la Mallul Unirii, împachetează cumpărăturile.
Suma totală este 2600 de lei, spune ea.
Am doar 2000 de lei în buzunar. Lăsăm ceva ce nune trebuie acum, spune Maria, încercând să îl calmeze pe fiu.
Nu las nimic, plătește cu banii tăi, căci nu numai tatăl meu trebuie să mă sprijine. Legea îmi dă dreptul la acești bani.
Bine, răspunde Anca, scoțând portofelul, scoțând bancnotele și le așază pe tejghea. Este banii pentru o lună. Fă ce vrei. Plătește-ți hainele, dar nu uita să mai acoperi și masa. Nu îți mai dau bani de pe urmă. La revedere!
Cu o privire severă, Anca părăsește magazinul.
Seara, Alexandru se întoarce acasă cu mai multe pungi pline de cumpărături din branduri de lux.
Am reușit să iau pantofi, sunt foarte eleganţi. Mai avem ceva de mâncat în frigider?
Acum ai pantofi din piele, nu? Hai să gătești tu.
Mămică, vorbesc serios.
Credeai că glumeam?
Mai bine sun la tatăl meu, că tu nu ai de ce să vorbești.
Ba, succes, îi zice Maria cu un zâmbet forțat.
Hei, tata, pot să stau la tine o lună? Ce faci de vacanță? Poţi să-mi trimiţi ceva bani? Nu am bani Bine, ne auzim mai târziu.
Cum a decurs discuția cu tatăl?
Alexandru pleacă în camera lui cu capul plecat, iar Ion sună pe fostul său soț.
Ce sa întâmplat cu tine și cu Maria?
Fiul nostru crede că totul îi aparține și că noi trebuie să-i asigurăm totul, explică ea cu calm.
E un băiat cu multe chefuri, dar e mai bine să-l hrănim, să nu moară de foame. Banii de pensie îi poţi lua și să îi oferi pe ce rămâne.
Trei ore mai târziu internetul de acasă dispare, iar Alexandru revine la mamă cu vocea aprinsă.
Crezi că eu voi plăti eu internetul acum? Păreţi că aţi prins la fel de nebuni cum a spus tata.
De luna viitoare mă mut la tatăl meu și voi locui acolo.
Crezi că vei fi util întro familie cu alţi trei copii?
Îţi promit că voi locui cu el.
Bine, dar trebuie să ştii că luna viitoare nu vei primi pensie, pentru că tatăl mia spus să te hrănesc eu și să scad banii din pensia ta.
Mama îi povesteşte cât cheltuie pe lună pentru întreaga gospodărie mult mai mult decât pensia primită. Alexandru înțelege că a fost nedrept cu mama și cu tatăl său, se cere iertare și acceptă un job parttime în vacanţă, pentru ași ajuta puţin pe mamă.
Întro noapte, cu lacrimi în ochi și cu speranţa că viaţa va fi mai dreaptă, familia se strânge în jurul mesei, fiecare privind spre un viitor mai echitabil.
