— Bărbat ești sau ce?
Trei noaptea, iar vecinii de sus își țin petrecere, ca și cum n-ar fi suficient! — Ilinca l-a scuturat pe Dormitor pe Mihai, care visa liniștit. — Auzi cum urlă? Du-te și rezolvă!
— Ilincuțo, dormeam atât de bine… Mâine am drum lung, lasă-i să se destrame singuri, — a mormăit Mihai, încă legănat de somn.
Dar ea nu avea răbdare. L-a împuns cu cotul, dur.
— Bărbat ești sau ce? Scoală-te și fă ceva! Mâine mă întâlnesc cu fetele. Vine și Roxana să se laude cu buzele umflate și cu nasul operaționat. Iar eu? O să arăt ca un zombi din cauza lipsei de somn! Și tipa asta are treizeci de ani fără o ridicătură!
— Păi și-a luat un chirurg plastician, nu un șofer de tir, — a răspuns Mihai, încercând s-o liniștească. — Tu ești frumoasă și așa. Îți dai banii pe saloane de înfrumusețare de parcă acolo e casa ta.
Ilinca s-a enervat și mai tare. S-a ridicat în pat și l-a privit cu ură.
— Tu glumești? Să merg de două ori pe săptămână la cosmetolog e lux acum? Vreau și eu buze pline și nas perfekt! Și o haină de blană! Când o să-mi cumperi una de nurcă?
— Tocmai am achitat creditul pentru apartamentul tău, mai am de plătit mașina. Am zis: întâi mașina, apoi blana. De ce te-ai aprins așa?
— Și mamei tale i-ai cumpărat o geacă scumpă!
— A avut nevoie de bani pe medicamente, pensia e mică. Nici n-a costat așa mult.
A vrut s-o îmbrățișeze, dar ea era plină de furie.
— Nu-mi cumperi blană, nu-mi plătești operația, măcar să dorm în liniște! Du-te și potolește-i pe mocofanii ăia!
Mihai a înțeles că nu are cum s-o convingă. A început să se îmbrace, simțindu-se vinovat.
…Nimeni nu ar fi crezut acum cinci ani că se va însura cu Ilinca, colega ei arogantă. Chiar dacă o iubea din clasa a noua, ea l-a ignorat mereu, alegând băieți mai frumoși și mai bogați. Chiar și după ce a terminat școala și și-a găsit un loc bun de muncă, ea l-a privit cu dispreț la reuniunea clasei. Se lăuda că se mărită cu un băiat cu bani. A înghițit rușinea, dar n-a spus nimic.
Și totuși, peste jumătate de an, un miracol: Ilinca l-a sunat din senin. A ieșit cu el.
— Arăți bine, de ce n-am văzut asta până acum? Vrei să mâncăm ceva?
Ea comandase deja cafea și prăjituri. L-a incalzit o speranță profundă.
Cină. Apoi micul dejun la ea acasă. Două zile mai târziu, ea l-a părăsit pe bogătașul ei.
— Ceva nu e în regulă, — îi spusese mama sa, Maria. — De ce s-a schimbat așa? Te-a umilit ani la rând, iar acum te vrea? Uită-te la Ioana din scara noastră, încă te așteaptă. E bună, frumoasă, harnică…
— Mamă, inima nu se poruncește. O iubesc pe Ilinca.
— Bine, dar să nu te plângi mai târziu.
Maria avea dreptate. Două luni după nuntă, Ilinca a anunțat că e însărcinată. Dar termenul nu se potrivea. Mihai a aflat când a verificat fișa medicală.
— Erai deja însărcinată când ne-am întâlnit prima dată!
— Nu știam atunci! M-am temut să-ți spun!
— Așa că mă păcălești să cresc copilul altuia? Mama avea dreptate!
— Ah, mama ta mereu se uită la mine de parcă aș fi vinovată!
— Pentru că ești! Și nu o mai atinge pe mama, ai înțeles?
Se simțea prost, trădat. Ea tremura, teamă de rușinea de a fi lăsată imediat după nuntă. Și atunci a pus în scenă o durere falsă.
— Mă doare burtica! E din cauza ta! Nu pot fi stresată!
A fugit cu ea la spital. A stat ore întregi afară, până l-a dat afară un paznic.
Ea a folosit ocazia să scape de copil, plătind, apoi i-a spus că a avut un avort spontan.
— Iartă-mă, Ilincuță. Hai să începem din nou, — a spus el, dându-i un brățară de aur.
— Bine, — a răspuns ea, admirând darul. — Dar când ies de aici, vreau o mașină. Ca să nu mai aștept taxi când voi naște copilul tău.
Și el a zâmbit.
Pentru bani, a renunțat la slujba lui preferată și a început să conducă tiruri. Făcea ore suplimentare, să-i satisfacă poftele.
Acum, obosit, urca scările spre apartamentul vecinilor.
— Băieți, liniștiți-vă, vă rog. Nu mai dormim din cauza voastră.
— Ce e, moșule? Pleacă de aici până nu te-nțepăm.
— Unde sunt părinții voștri?
— Plecați. Treci mai departe!
— Dacă nu vă opriți, chem poliția.
Unul dintre ei l-a lovit în burtă.
— Ia te uită la el! — a țipat altul.
L-au tras în apartament, l-au târât pe balcon și l-au aruncat de la etajul trei.
— Zboară, moșule!
Muzica a încetat. Ilinca a adormit fericită. Nu a auzit bătăile în ușă.
A doua zi, babele din fața blocului o priveau urât.
— Uite cum stă, iubita lui! Bărbatul ei aproape mort, iar ea merge la chefuri!
Ea a ignorat-o, grăbindu-se la întâlnirea cu prietenele.
— Ți-am sunat, dar n-ai răspuns, — s-a plâns Roxana.
— Am uitat să scot telefonul din modul avion!
Nu și-a amintit de Mihai. Era obișnuită să plece la muncă fără s-o trezească.
Când a văzut zece apeluri de la soacră, a ignorat.
Abia după ce s-a întors acasă, a sunat-o.
— Bună, Maria. Ce s-a întâmplat?
— Mihai e la spital. L-au bătut vecinii. Tu unde ai fost?! MediciIlinca a lăsat telefonul să cadă, cu inima cufundată într-o gheață rece, și a înțeles, în sfârșit, că banii și frumusețea nu-i vor putea înlocui niciodată omul pe care îl pierduse.






