Jurnal Vara asta
Vara aceasta, a venit la noi în vizită sora mai mică a soției mele, Stela. Îi zic uneori vedeta familiei, pentru că la toate mesele de duminică nimeni nu vorbește decât despre ea că a fost cea mai strălucită la liceu, că a terminat facultatea cu brio, că are un post la stat, că n-ai cum să găsești o fată mai plină de reușite.
Adevărul e că soția mea, Larisa, fiind sora cea mare, nu și-a finalizat studiile universitare, s-a și măritat repede, iar pe deasupra nu prea a stat cineva să o admire. Probabil mă considerau norocul ei, pentru că aveam deja un mic SRL, apartamentul meu în Chișinău, o Dacia Logan nouă și un salariu lunar decent undeva la vreo 18.000 de lei moldovenești. Dar, indiferent de asta, Stela rămânea pe buzele tuturor drept fiica de vis.
Într-una din zilele toride de iulie, Stela m-a rugat să-i împrumut bani. Mi-a zis că vrea să aplice pentru un credit ipotecar, dar n-are suma necesară pentru avans. Pentru mine suma asta nu era un capăt de țară, așa că i-am dat banii aproape 40.000 lei. Mi-a explicat că are un loc sigur, într-o instituție publică, și că îmi va returna suma lunar, fără întârziere. Aproape că a pus mâna pe inimă, de promisiune!
După doar o săptămână, am aflat de la mătușa Ana că Stela a plecat la Costinești, în vacanță. M-a mirat rău. Mă întrebam cum cineva care tocmai a spus că nu mai are bani nici de avans, găsește sume pentru concediu la mare. Spunea tuturor că strânsese toată iarna pentru vacanța asta, dar nu făcuse niciun credit ipotecar.
Am discutat cu ea după ce s-a întors. Mi-a zis că, până la urmă, nu mai vrea apartamentul. Am rugat-o, politicos, să-mi dea banii înapoi, fiindcă, la urma urmei, nu i-am dat ca să-și facă poze cu valurile. M-a uimit răspunsul: Lasă, măi, că am să fac eu bani, n-ai tu grijă, mai aștepți, nu am acum!.
Parcă mi-a dat cineva cu apă rece-n față Am insistat încă o dată, calm, fără reproșuri, că aș aprecia dacă mi-ar înapoia datoria cât de curând, mai ales că scopul inițial era unul serios, nu vreo plimbare pe litoral.
Finalul? Nu cred că vă surprinde. A mers la mama lor și i-a spus că îi cer bani înainte de timp, că nu așa se face între rude. Bineînțeles, la următoarea întâlnire de familie, Stela era din nou îngerul, iar eu și Larisa, cei cu banii, poftim, niște egoiști fără inimă.
De-atunci, văd altfel noțiunea de familie ideală a moldovenilor… Uneori, în aregumentele din bucătărie, banii nu țin loc de caracter, iar mitul fetei perfecte nu-i decât o poveste de adormit copiii, spusă de părinți la ceaiul de seară.
