Ionuț stătea în camera întunecată, ascultând sunetele nopții. Sub fereastră, o mașină s-a oprit, ușa s-a închis cu un pocnet ușor, iar tropăitul tocurilor s-a stins în scara blocului. În cele din urmă, cheia s-a învârtit încet și cu grijă în broască…
Încerca să nu respire, ca să prindă orice șoaptă. A auzit fâșâitul hainelor, pașii ușori, precum ai unui hoț. „Se teme să nu mă trezească, n-a pus papucii”, râse el în sinea lui.
Ușa se deschise fără zgomot. Mădălina păși în dormitor pe vârful picioarelor. Lumina de pe stradă era suficientă ca să vadă că patul era neatins, nimeni nu dormea în el. Mădălina se opri brusc, simțind privirea lui îndreptată spre ea, și se întoarse.
— M-ai speriat! De ce nu dormi? îl întrebă ea aspru.
— Te așteptam. Ionuț se ridică, se apropie de ușă și apăsă întrerupătorul.
Lumina puternică o făcu pe Mădălina să închidă ochii.
— Unde ai fost? Ionuț o studie pe fața palidă a soției, cu machiajul șters pe jumătate.
— Scuze, am uitat să-ți spun… Mădălina se uita la picioarele ei.
— Te rog, nu-mi spune că ai fost la o prietenă. Spune adevărul, va fi mai ușor pentru amândoi. Mă înșeli de mult?
Ea tresări, de parcă ar fi vrut să fugă. Apoi clătină ușor din cap.
— Două luni, rosti ea, ridicând ochii spre el pentru o clipă. — Voiam să-ți spun, dar… Scuze. Plec acum. Ieși rapid din dormitor. Ionuț auzi cum mișcă ceva în hol.
Mădălina se întoarse cu un geamantan, îl puse pe pat, deschise dulapul și începu să-și scoată hainele. Cuierul zăngănea, bocănea, iar rochiile și bluzele cădeau lângă geamantan.
— Poți face asta mâine, când nu sunt acasă? Ionuț se apropie de pat, luă o pernă și ieși din dormitor.
Se întinse pe canapea în living, fără să se dezbrace, acoperindu-se cu o pătură. Nu avea chef să doarmă. Avea nevoie să distrugă tot, să o lovească pe Mădălina, să-i șteargă urmele de machiaj și să-i eradice semnele săruturilor altcuiva. Respiră adânc de câteva ori, încercând să se calmeze.
***
Cu prietenii, hotărâseră să sărbătorească sfârșitul sesiunii pe plajă. S-au dezbrăcat și s-au aruncat în apă. Apoi, Dănuț și Costel s-au dus după bere, iar Ionuț a rămas să păzească lucrurile.
Stătea pe blugi și se uita cum se zbenguiau copiii la mal. Din apă ieși o fată frumoasă și se îndreptă direct spre el. Luă un prosop de pe o pătură din apropiere și începu să-și usuce părul ud. Ionuț nu-și putea lua ochii de la pielea bronzată, pe care licăreau picături de apă. Trupul ei zvelt era atât de aproape. Își dori să atingă pielea ei răcoroasă.
Fata simți privirea lui și se întoarse brusc. Ionuț nu apucă să-și ascundă ochii. Probabil părea ca un copil prins făcând prostii, căci ea zâmbi. Când Dănuț și Costel s-au întors, ei deja fuseseră prezentați și vorbeau veseli.
Văzându-i, Mădălina se grăbi să plece. Începu să-și tragă peste cap o rochie. Pentru o clipă, capul ei dispăru sub material. Dănuț îi surprinse privirea lui Ionuț și rânji complicat, iar Costel ridică degetul mare în semn de aprobare.
Apoi rochia alunecă în jos, Mădălina se aranjă, își strânse lucrurile, le zâmbi băieților și plecă.
— Du-te după ea, îi spuse Dănuț și-l lovi pe Ionuț, împietrit, pe spate.
— Mădălina, stai! Ionuț se trezi și începu să-și tragă blugii. Fără să-și ia rămas-bun de la prieteni, o luă la fugă după ea.
Acasă ajunse târziu.
— Unde ai fost? De ce nu răspundeai la telefon? Am înnebunit eu și tatăl tău… îl mustră mama.
— Scuze, am uitat să-l pornesc după examen. Mă căsătoresc, îi aruncă el brusc.
— Ce? întrebă mama, nedumerită.
— Se căsătorește. Și ce mai contează? E timpul. Anul trei, douăzeci de ani. Până la absolvire, ne dă și un nepot, spuse tatăl cu calm.
— Nu, nu e așa. Voiam să spun că am întâlnit femeia visurilor mele și o să mă căsătoresc cu ea, se corectă Ionuț pripit.
— Tocmai ai cunoscut-o? se supără mama. — Vova, ai auzit? Se uita confuză de la el la soț.
— Tănușo, liniștește-te. E doar îndrăgostit. Și îndrăgostiții visează multe. E viu, sănătos și fericit. Gata, la culcare, mâine vorbim, o trase tatăl în dormitor.
— Mulțumesc, strigă Ionuț după el.
După două săptămâni, o aduse pe Mădălina acasă. Mama află că locuiește în cămin și decreMama îi spuse că Mădălina nu-i place, dar Ionuț o iubea și asta era tot ce conta, așa că, în cele din urmă, chiar după Anul Nou, ei s-au căsătorit, iar tatăl său le dărui cheile unui apartament micuț, unde și-au început viața împreună, plină de certuri, împăcări și momente care, deși nu erau perfecte, erau ale lor.
