Radu se afla într-o cameră întunecată, ascultând sunetele nopții. Sub fereastră, o mașină s-a oprit, ușa s-a închis cu un zgomot ușor, iar tropăitul discret al pantofilor s-a stins în holul blocului. Apoi, încet și prudent, cheia s-a învârtit în broască…
Încerca să nu respire, să prindă orice șoaptă. A auzit foșnetul hainelor, pași furișați. „Se teme să nu mă trezească, n-a îmbrăcat papucii”, s-a gândit Radu cu o rânjă amară.
Ușa s-a deschis ușor. Mădălina a intrat în dormitor pe vârfuri. Lumina de pe stradă era suficientă pentru a vedea că patul era neatins, nimeni nu dormea acolo. Ea a înghețat o clipă, simțind privirea lui încordată, apoi s-a întors.
— M-ai speriat. De ce nu dormi? a întrebat ea aspru.
— Te așteptam. Radu s-a ridicat, a mers spre ușă și a aprins lumina. Mădălina a închis ochii din cauza strălucirii puternice.
— Unde ai fost? a întrebat el, examinând chipul palid al soției, cu machiajul șters pe jumătate.
— Îmi pare rău, am uitat să-ți spun… s-a uitat la podea.
— Nu-mi spune că ai fost la o prietenă. Spune adevărul, va fi mai ușor pentru amândoi. Mă înșeli de mult?
Ea s-a zvârcolit, parcă voia să fugă. Apoi a clătinat ușor din cap.
— Două luni, a spus, ridicând ochii spre el pentru o clipă. — Voiam să-ți spun, dar… Îmi pare rău. Plec acum. A ieșit repede din dormitor. Radu a auzit-o mișcând ceva în hol.
Mădălina s-a întors cu o valiză, a pus-o pe pat, a deschis dulapul și a început să-și scoată lucrurile. Cuierii zăngăneau, se loveau între ei, iar rochiile și bluzele cădeau pe pat lângă valiză.
— Poate faci asta mâine, când nu o să fiu acasă? Radu s-a apropiat de pat, a luat o pernă și a plecat din dormitor.
S-a întins pe canapea în cealaltă cameră, acoperit cu o pătură, fără să se dezbrace. Nu avea chef să doarmă. Voia să distrugă totul în jur, să o lovească pe Mădălina, să-i șteargă urmele de machiaj, să șteargă săruturile altcuiva. A făcut câteva respirații adânci, încercând să se calmeze.
***
Cu prietenii săi, Doru și Victor, hotărâseră să sărbătorească sfârșitul sesiunii la plajă. S-au dezbrăcat și au fugit imediat în apă. Apoi Doru și Victor s-au dus după bere, iar Radu a rămas să păzească lucrurile.
Stătea pe blugii săi și se uita cum se zbenguiau copiii la mal. Din apă a ieșit o fată frumoasă și s-a îndreptat direct spre el. A luat un prosop de pe o pătură din apropiere și și-a șters părul ud. Radu nu-și putea lua ochii de la pielea bronzată, strălucind de picături de apă. Trupul ei zvelt era atât de aproape. I-a venit să atingă pielea ei rece.
Fata și-a simțit privirea și s-a întors brusc. Radu nu a avut timp să-i întoarcă ochii. Probabil că arăta ca un copil prins făcând prostii, pentru că fata a zâmbit. Când Doru și Victor s-au întors, ei deja se cunoșteau și vorbeau veseli.
Văzând băieții, Mădălina s-a grăbit să plece. A început să-și îmbrace o rochie peste cap. Pentru o clipă, capul ei a dispărut sub material. Doru a surprins privirea lui Radu și a zâmbat complicat, iar Victor i-a făcut semn cu degetul mare.
În următoarea clipă, rochia a alunecat în jos, Mădălina și-a aranjat-o, și-a luat lucrurile, le-a zâmbit băieților și a plecat.
— Du-te după ea, a spus Doru, lovindu-l pe Radu pe spate.
— Mădălina, stai! Radu s-a trezit și a început să-și tragă blugii. Fără să-și ia rămas bun de la prieteni, s-a repezit după ea. A ajuns acasă târziu.
— Unde ai fost? De ce nu răspundeai la telefon? Am înnebunit de grija ta…, s-a năpustit mama asupra lui.
— Îmi pare rău, am uitat să pornesc telefonul după examen. O să mă căsătoresc, a izbucnit Radu.
— Ce? a întrebat mama.
— Se căsătorește. Și e momentul potrivit. Anul trei, douăzeci de ani. Până termină facultatea, ne face nepoțel, a spus tatăl liniștit.
— Nu, nu e așa. Voiam să spun că am întâlnit fata visurilor mele și o să mă căsătoresc cu ea, s-a corectat Radu în grabă.
— Tocmai ai cunoscut-o? s-a indignat mama. — Vitalie, ai auzit? Se uita neliniștită de la fiu la soț.
— Lenuțo, calmează-te. E doar îndrăgostit. Iar cei îndrăgostiți visează multe. E viu, sănătos și fericit. Gata, la culcare, mâine vorbim, a condus-o tatăl pe mama rezistând spre dormitor.
— Mulțumesc, a strigat Radu după el.
După două săptămâni, a adus-o pe Mădălina acasă. Mama a aflat că locuiește în cămin și a tras concluzia că i-ar trebui un apartament și reședință în Chișinău, că nu era vorba de dragoste. Desigur, a spus asta când Radu s-a întors după ce o condusese pe Mădălina.
— Nu-ți place? s-a întristat Radu.
— Important e că ție îți place, l-a sprijinit din nou tatăl.
Nunta a avut loc după Anul Nou. Tatăl le-a dat cheile unui apartament.
— Mulțumesc. Nu mă așteptam. De unde?
— E apartamentul meu. L-am închiriat. Am început renovarea, tu vei continua, l-a îmbrățișat tatăl.
***
A adormit abia în zori, iar când s-a trezit, a văzut-o pe Mădălina cu valiza.
— Îmi pare rău, tot te-am trezit, a spus ea și a plecat în hol.
Toate evenimentile de ieri s-au năpustit asupra lui ca un avalanș. Își dorea atât de mult să o oprească… A tresărit când ușa s-a închis. Se gândise că se va întoarce în cRadu a rămas singur, cu inima grea, dar hotărât să-și construiască o viață nouă alături de Sanda și de copilul lor, învățând din greșelile trecutului.
