Noi, eu și soțul meu, am fost mereu o familie de oameni de treabă. Asta a fost prima și unica noastră căsnicie, și deja de 25 de ani pornim împreună pe aceeași cale. Niciodată nu ne-am ridicat vocea unul la celălalt în fața fiicei noastre, ne-am purtat mereu cu respect, dragoste și grijă unul față de celălalt. Căsnicia noastră, din toate părțile privită, a fost și este una fericită. Am sperat mereu că, văzând acest model, fiica noastră, Domnica, va lua aminte și își va construi și ea, la timpul potrivit, o familie frumoasă. Se zice de când lumea că odraslele urmează pașii părinților lor.
Dar iacă aznoapte, linia nu se trage întotdeauna cum credem noi. Domnica nu e încă măritată, dar are un prieten de ceva vreme. Când s-a dus mama mea la Domnul acum doi ani, Domnica a rămas cu un apartament moștenit în centrul Chișinăului. Eu și soțul meu, Grigore, ne-am gândit să-i dăm apartamentul fetei, sperând că îi va fi de mare folos la început de drum. Dar, de curând ne-a spus că locuiește acolo cu acel băiat.
Nu ne-am pus contra iubirii ei, nu avem nimic împotrivă să-și vadă de viață, însă necazul mare stă la caracterul acestuia. Băiatul nu pune osul la treabă; nu-și face simțită prezența nici cu cuvântul, nici cu fapta. Să se strice ceva prin casă robinetul să picure sau becul să se ardă imediat Domnica îl sună pe Grigore, tatăl ei. Am întrebat-o de ce nu-l roagă pe prietenul ei să repare măcar atâta lucru, dar fata tace mâlc. Mereu promite că băiatul va începe să facă ceva, că așa nu poate dura la nesfârșit.
Și, ca să vedeți încercare, am aflat nu demult că băiatul nu are niciun loc de muncă. Fata noastră îl ține din două servicii, muncește cât e ziua de lungă, iar el nu aduce acasă niciun leu moldovenesc. Nu-mi găsesc liniștea și nu cred că băiatul o iubește cu adevărat.
Am încercat să-i spun Domnicăi că nu-i o alegere bună. Dar fata nu vrea să audă de sfaturi. E convinsă că la un moment dat băiatul se va schimba și vor trăi în armonie. Îl iubește din tot sufletul ei curat. Eu, ca mamă, o iubesc nespus și mă doare inima când văd cum se chinuie. Dumnezeu să-i lumineze pașii și să-i dea înțelepciune, așa cum a dat și nouă la timpul nostru.
