Până în ziua de azi, Denis rămâne un om liber. Deși intenționa să se căsătorească cu toată seriozitatea, logica logodnicei sale a rămas pentru el un mister.
Când i-a cerut mâna Ioanei, se cunoșteau de aproape un an. Pasiunile se mai potoliseră, iar Denis înțelesese că ea era persoana cu care și-ar dori să-și petreacă viața, să o vadă și să o audă mereu.
„Ioana, mărită-te cu mine!” a spus el cu hotărâre și entuziasm, îngenuncheând în fața ei cu o cutiuță deschisă, în care strălucea un inel frumos, și un buchet uriaș de flori în cealaltă mână.
Ioana nu se așteptase neapărat la propunere, simțise că ceva de genul se pregătea, dar totuși a rămas uimită și, bineînțeles, încântată.
„Desigur, dragule, desigur!” a răspuns fără să ezite.
Ioana era o fată frumoasă, iar Denis nu-i rămânea pe urmă. Înalt, bine făcut, cu păr scurt și un stil sportiv în haine.
„Vreau să-mi dai o fiică care să semene cu tine”, a zâmbit el.
„Cu plăcere!” a răspuns Ioana voioasă.
A început pregătirea pentru nuntă. Denis nici nu-și închipuise câte lucruri erau de făcut.
„Ioana, asta e doar nebunia nunții”, spunea el când ea îl târa prin magazine. „Nici nu-mi dădeam seama câte cheltuieli sunt.”
Fără văl, pantofi, rochie, accesorii și tot felul de lucruri, nu puteai să organizezi o nuntă. Iar el crezuse că era simplu: ceri mâna, dai inelul, mergi la primărie și gata.
Însă, până la urmă, Ioana s-a liniștit. Mai era timp până la nuntă, iar Denis a respirat ușurat. Dar atunci ea a venit de la muncă și i-a spus:
„Deni, șeful mă trimite într-o comandă, mai exact la o stagiu de o săptămână în provincie. O să fim despărțiți. Poate e și bine, să ne testăm sentimentele înainte de nuntă.”
„Ce timp nimerit are șeful tău! Nu știe că avem nuntă curând?” a mormăit Denis nemulțumit.
„Știe, dar nu plec în ziua nunții, mai avem trei săptămâni. Și apoi, stagiu înseamnă promovare și un salariu mai bun. Ne trebuie banii”, a argumentat Ioana convingător.
„Cât sunt plecată, Raluca o să aibă grijă de tine”, a adăugat ea după o pauză.
„Mai lipsea și Raluca ta! Deja e prea mult”, s-a enervat Denis. „Mă îndoiești de sentimentele mele?”
„Îndoială sau nu, asta e treaba mea, dar nu te las fără supraveghere, ar fi o nebunie. Așa că Raluca va avea grijă de tine.”
Raluca, prietena Ioanei, era martora lor la nuntă, se cunoșteau din școală. Denis o ducea greu cu ea. Nu că n-ar fi fost frumoasă – blondă, cu o siluetă de invidiat – dar era mereu cu ei. Ioana o târa după ea peste tot, iar asta-l enerva. Mai mult, venea deseori la ei la cină și uneori rămânea să doarmă în camera alăturată.
Denis o tot lua peste picior pe logodnica sa:
„Sper că Raluca nu o să doarmă cu noi în noaptea nunții?”
Denis a condus-o pe Ioana la aeroport, și, firește, Raluca s-a lipit și ea. Au luat rămas bun, Ioana a plecat la îmbarcare, iar Denis cu Raluca s-au întors acasă. Pe drum, a lăsat-o la ea.
Au trecut trei zile. Având timp liber, Denis s-a gândit să-și ocupe timpul și a sunat prietenii, care l-au invitat la pescuit. S-a bucurat – demult nu mai petrecuse o zi cu băieții, la pescuit, la baie cu bere…
„Până la urmă, când mai am ocazia să stau cu băieții ca un burlac?” s-a gândit el și a adormit.
Dar joi seara l-a sunat Raluca, care-l tot verifica.
„Deni, ești bine?”
„Sigur, perfect”, a răspuns el.
„Ai nevoie de ceva? Aș putea să…”
„Nu, sunt bine, sunt un bărbat mare”, s-a grăbit el să o asigure.
„Bine, Deni, nu te supăra. Dar am o cerere.”
„Care?” s-a încordat el.
„Trebuie să mă însoțești. O prietenă comună cu Ioana, fostă colegă, Luminița, își sărbătorește aniversarea la un local din afara orașului. Și mi s-a stricat mașina. Mă duci? Am vorbit cu Ioana, nu are nicio problemă să vii cu mine.”
„Mă bucur…” a replicat el sec, preferând pescuitul cu băieții în locul unei seri cu ne
