A, să-ți spun povestea, că m-a luat pe sus când am deschis invitația la nunta fiicei mele. Era așa de neașteptat, că aproape am leșinat. În viața mea am fost căsătorit de două ori. Din prima căsătorie am o fetiță, pe Ancuța, și din a doua am băiatul pe Andrei. Prima soție, pe Elena, nu a vrut să aibă copii; nu se simțea în stare să fie mamă. Eu voiam ca Ancuța să aibă o copilărie frumoasă, așa că am vorbit cu Elena și am reușit să o aduc înapoi la mine. Mirela, soția mea actuală, a acceptat să o ia pe Ancuța ca pe propriul ei copil.
Când Ancuța avea șaptesprezece ani, a venit la noi și ne-a spus că e însărcinată. Tatăl copilului, pe Vasile, a dispărut imediat ce a aflat. Nu am început să o certăm pe Ancuța, nici nu i-am făcut reproșuri, am primit-o pe ea și pe bebelușul ei cu toată bunăvoința. Mirela a propus să o înregistrăm pe Ancuța la adresa noastră, ca să aibă acoperire legală.
Ancuța a rămas fără job până când Andrei a intrat la grădiniță. Mirela l-a crescut pe Andrei ca pe propriul ei copil, l-a iubit la fel ca pe Ancuța, nu a făcut nicio diferență între ei. Un an a trecut și Ancuța a cunoscut pe Radu. S-au mutat împreună și au hotărât să se căsătorească. Toată organizarea nunții a căzut pe umerii Mirelei. Ancuța a trimis doar invitațiile.
Și când am primit invitațiile, nu-mi venea să cred ce vedeam. Pe invitată era scris doar numele meu, fără să se menționeze niciun cuvânt despre Mirela. M-a luat pe surprins, am stat cu gândul la ce să fac. Mirela pusese suflet și inimă în creșterea Ancuței, a ajuns la fel de implicată în toate pregătirile, iar tot ce a făcut Ancuța a fost să nu o menționeze pe ea.
Am luat partea Mirelei. În ziua nunții am mers la oficiul stării civile, am felicitat proaspeții și am plecat acasă. Restaurantul nu l-am pus pe drum, căci nu aveam chef să stau la o petrecere în care nu eram recunoscut. Încă îmi amintesc cum am simțit că trebuie să-i arăt soției mele că nu o las singură în asta.
