Fiul iubit și-a trădat mama
La balul de absolvire, toate fetele voiau să facă poze cu el. Dar el a ales-o pe Oana Nu se remarca prin frumusețe, nici prin inteligență sau cunoștințe. Dar tatăl ei era un om important în oraș. Și rochia pe care o purta Oana la bal era cea mai luxoasă Și la facultate a intrat fără probleme. Așa cum l-a luat de mână atunci, nu l-a mai lăsat ani la rând, până când l-a dus la altar.
***
VIAȚA AȘA CUM E. Puștiul
Când era mic, toți îl adorau ca pe o pictură. Pe lângă faptul că era frumos ca un înger, mai era și alintat! Dacă-l lua cineva în brațe, se lipea ca un puișor. Îi dădeau bomboane chiar și străinii. Maria se temea să nu-i deochi copilul. La școală, fetele se certau pentru el toate voiau să fie prietene cu el, apoi să iasă la întâlniri. Nicu era și elev model, și sportiv. Doar că foarte sărac. Dar fetele din sat nu păreau să observe că idolul lor purta aceeași pereche de blugi până i se vedeau genunchii. De altcineva poate s-ar fi râs, dar de el niciodată! La balul de absolvire, toate voiau să facă poze cu el. Dar el a ales-o pe Oana Nu era frumoasă, nici deșteaptă. Dar tatăl ei era un om important. Și rochia ei era cea mai frumoasă Și la facultate a intrat fără griji. Așa l-a ținut de mână ani la rând, până când l-a dus la altar.
Înainte de nuntă, Maria a vândut un purcel și i-a dat toți banii fiului atât! Nicu a luat cei câteva mii de lei și a plecat
* * *
Maria venise în sat cu un băiețel în brațe. Nu se știe dacă era adevărat sau nu, dar se spunea că tatăl copilului îi cumpărase casa, ca să nu mai aibă pretenții, el fiind căsătorit. Nimeni din sat nu-i văzuse niciodată rudele. Trăia simplu, lucra la magazinul satului și avea o mică gospodărie. Bărbații tot îi făceau ochi dulci, dar ea nu-i băga în seamă. Am pe cineva! zicea. Râsul satului! Prietenele o tot îmbijau: E greu singură Se enerva.
Când l-a dus pe Nicu la școală, l-a văzut pe Victor, profesorul de sport, care abia absolvise facultatea. Ochii li se întâlniră din întâmplare. Apoi începură să se caute singuri Și fără să-și dea seama, începură să se întâlnească. Victor îl învăța pe Nicu să meargă pe bicicletă, să schimbe o roată, mergeau împreună în pădure iarna, iar primăvara sădeau zarzavaturi. Maria tot amâna să-i spună adevărul fiului, pentru că observa cum se înțepa și tăcea când ea îl îmbrățișa pe Victor sau îi punea mâna pe umăr.
De ce, dragule? El e bun! Va fi tatăl tău șoptea ea după ce pleca iubitul.
Nu vreau să-l iubești! Vreau să mă iubești doar pe mine! mormăia băiatul.
Într-o dimineață, Nicu i-a văzut pe amândoi în pat.
De acum va fi așa, băiete! îl îmbrățișă Victor, care-l iubea din suflet.
Nu va fi! Nu vreau să trăiești cu noi! urlă băiatul. Nici măcar nu vru să mănânce cu ei și fugi. Abia seara l-a găsit mama și l-a adus acasă.
E în casă? întrebă el plângând, arătând spre ușă.
E
Să plece! Altfel nu intru!
Nicule! Nu ți-a spus niciodată un cuvânt rău! Vom trăi ca o familie, ca toți oamenii îl ruga ea.
Nu vreau ca toți! Vreau doar cu tine! El nu e tatăl meu!
Va fi tatăl tău, o să vezi
Victor a ieșit din casă cu geamantanul, așa cum venise. A îmbrățișat-o pe Maria, a sărutat-o pe frunte.
Gândește-te, Nicu. Nu sunt dușmanul tău, spuse el, părând jenat. Te gândești?
Nu! clătină băiatul din cap și întoarse privirea.
Dacă-l primești în casă, eu fug! spuse el mamei când ușa se închise în urma lui Victor.
Maria l-a ales pe fiul ei. Victor a plecat din sat, departe, căci nimeni nu l-a mai văzut. Iar Maria, de Revelion, a mai născut un băiat Iulică. Se temea că Nicu nu-l va accepta, dar băiatul, curios la toate, nici măcar n-a întrebat de unde a apărut fratele mai mic. Îl iubea, îl veghea. Iar Maria părea că poartă mereu o vină față de el, nu îndrăznea să-i spună un cuvânt rău.
Nicu e așa matur, se lăuda prietenelor, e un copil de aur, nu eu îl sfătuiesc pe el, ci el pe mine.
Celelalte chicoteau, căci știau bine că din pricina sfatului lui Nicu, Maria rămăsese singură
Se bucura că fiul ei era cu Oana. Ea era dintr-o familie bogată, poate după nunta o să-l ajute să se ridice, să facă ceva viață asta își spunea cu speranță.
Ca de obicei, îl aștepta acasă sâmbătă. Făcuse plăcinte, răcitură. Trenul trecuse de mult, dar Nicu nu apărea.
Mamă! alergă Iulică de pe teren, Nicu a mers cu Oana la ea acasă!
Nu cinară. Așteptară. Dar el nu veni. Nici dimineață. A trecut pe fugă în drum spre gară. Nici măcar n-o sărută, cum făcea mereu.
Mamă! Ne căsătorim! o anunță fără menajamente.
Voia să-l mustre că n-a venit acasă, să-i spună ce gândise toată noaptea, dar nu putu scoate un cuvânt, căci el continua:
Mă ajuți puțin? Măcar să vinzi un purcel!
Bine, dragule! Când vă căsătoriți?
Nu știm încă. Facem nunta în Chișinău! Nu vrem la sat!
Până în weekendul următor, Maria vânduse purcelul, și Nicu venise după bani. I-a luat fără să numere, fără să mulțumească. Și a fugit la O
