Plâng pentru că fiul meu nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu mine… Noră mi-a distrus relația până la temelii.
Ce durere să-ți dai seama… Ce înfricoșător să recunoști singură că singurul tău copil s-a întors cu spatele la tine. Că ai trăit o viață dedicată lui, ai renunțat la atâtea, și la sfârșit ai rămas singură. Nu știu unde am greșit. Poate am un caracter greu. Poate iertam prea mult. Poate l-am iubit până la autodistrugere.
Eu l-am crescut singură pe Andrei. Au fost bărbați în viața mea, dar niciun nu a adus ceva bun. Unii căutau profit, alții mântuire, alții doar salariul meu. Am tras totul pe umerii mei. În anii ’90 nu era timp de plâns – munceam până la epuizare, doar ca el să aibă de mâncare și să poată învăța. Eu mă mulțumeam cu orice, nu-mi cumpăram haine sau pantofi – totul pentru el.
Apoi am cunoscut un bărbat căsătorit, da, să mă judece cine vrea, dar el l-a ajutat pe Andrei să-și găsească drumul. Lucra în petrol și l-a și angajat pe fiul meu acolo. Salariul nu era mare, dar banii veneau exact când erau necesari. Nu era vorba de bani – ci de sprijin.
Andrei a terminat școala tehnică, apoi facultatea, dar fără experiență nu-l-a angajat nimeni. A lucrat la o fabrică, dar nu rezista – voia să câștige bine, nu să muncească până la epuizare. L-am susținut în tot, credeam că într-o bună zi va avea afacerea lui. Am investit ultimii lei, doar ca el să nu se piardă pe drumuri.
Apoi a adus-o acasă pe ea. Drăguță, dar goală. Proștioară, capricioasă peste vârstă. Dar dacă așa a ales, m-am resemnat. Sarcina, nunta, speranțe. Visam că voi fi bunica. Mă bucuram ca o fetiță. Am organizat chiar și nunta.
Un prieten mi-a dat bani pentru verișoare. I-am spus nurorii: *«Alege ceva pe măsură. Suma asta e pentru amândoi.»* Și ea a luat un inel de trei ori mai scump. Nu-i păsa – voia ce e mai bun, chiar dacă soțul ei rămânea fără. Din clip că aceea am devenit dușmanul ei. Doar pentru că am pus limite.
Dar am tăcut. Le-am cumpărat mașină, ca Andrei să poată face naveta la muncă. Am crezut că le ușurez viața. Apoi totul s-a prăbușit. Copilul – dificil, plână, nu doarme. Andrei muncește zi și noapte, nu poate ajuta. Socrii ei au început să bombăne: *«Ce tată e?»*, *«Ce soț e?»* Au vândut mașina. Veniturile s-au dus. Apoi – divorț. Andrei a început să bea. I-au luat carnetul. Totul s-a năruit.
L-am scosat din groapă. L-am pus pe picioare. S-a întors la viață, a început o afacere mică – dar totul e pe numele meu: are datorii, execuță, credite. Și da – a jucat la păcănele. A încercat să câștige ca să-și recupereze totul dintr-o dată. N-a mers. Am ajutat iar, am plătit angajații, am ținut afacerea pe linia de plutire. Doar ca el să reușească.
Când au reapărut banii – ea s-a întors. Sunt din nou împreună. Dar acum mă evită. Totul e pe numele meu, iar eu mă simt un obstacol. Închiriază un apartament, trăiesc separat. Nu-mi scrie, nu mă sună. Nepoata – capricioasă, nu-i pasă de nimic. Iar Andrei a început să spună că *«bunica trebuie să ajute»*. Nu refuz când mă cheamă, dar mă cheamă doar când au nevoie.
Apoi mi-a spus: *«Dă-te de la serviciu, am nevoie de ajutor.»* M-am dat. Acum stau fără salariu și aștept să-mi daiă el ceva pentru mâncare. Adesea nu dă. Mi-a *«dăruit»* mașina – dar nu-mi dă bani de RCA. O ia, o aduce. Când am plecat singură cu ea – s-a oprit. Era stricată. Mă tem.
Am luat credit pe numele meu pentru mașina lui. La început plătea. Acum – nu. Nu răspunde la telefoane. Casa în care am trăit a împărțit-o cu fosta soție. Nu mă mai cheamă nici de Revelion, nici de ziua lui. Ajung doar când au chef de cafenea și caut să cine să le țină copilul.
Recent am fost la el la muncă – mi-a țipat. Zice că-s rușine. De ce? Nu beau. Am fost în Uniunea Scriitorilor. Toată viața l-am ajutat. Voiam doar să-mi văd fiul.
Acum m-au blocat. Nici să-l sun nu mai pot. Plâng noaptea, nu știu ce să fac. Am dat totul pentru acest om – și iată cum m-a tratat. Îi mai cer iertare: *«Dacă am greșit cu ceva – scuzați-mă.»* Și ei tăc.
Mă tot întreb: unde am greșit? Ce-am făcut rău? De ce nu mai vrea să aibă de-a face cu mine? Și această întrebare e mai rea decât orice durere.
