M-am hotărât că mă însor! a spus băiatul la masa de seară, aproape solemn.
Tatăl a zâmbit pe furiș, iar mama a rămas cu lingura în aer, uitându-se la copilul ei.
Ce vrei să spui? Cu cine ai de gând? l-a întrebat ea, nedumerită.
E nouă în școala noastră. Nici nu vă puteți imagina cât e de frumoasă, de isteață, de ademenitoare a oftat băiatul, sprijinindu-și capul în palmă.
De când apăruse această fată, nici nu mai mânca cu poftă și nimic nu-i mai ieșea cum trebuie.
Dar ea știe de această hotărâre a ta? a întrebat tatăl, încercând să-și țină râsul.
Sigur că știe Azi i-am spus și mi-a răspuns că nu are nimic împotrivă, doar atât, să am un apartament.
Ai apartament? a întrebat mama, surprinsă.
De grabă, avem, locuim aici, în apartamentul nostru. Tata are și o Dacia, i-am promis că o voi împrumuta pentru nuntă
Tatăl a dat din cap dezaprobator, parcă ar fi spus că nu a semnat pentru așa ceva și nu să mai vadă copilul la volanul Daciei prea curând.
Dar ea ce aduce? E fată cum se cuvine pentru mireasă? mama deja intrase în discuție, curioasă.
Da, e foarte drăguță și vorbește frumos, răspunse băiatul cu entuziasm.
Mama nu și-a mai putut reține râsul, arătând către farfuria copilului.
Până la urmă, tu nici nu mănânci.
Lasă-l, el se gândește numai la viitoarea lui nuntă a glumit tatăl. Dar să știi, te opresc de la însurătoare până-mi arăți notele la matematică și la limba română!
Fiul l-a privit cu ochii mari și speriați toată ziua nu făcuse nimic altceva decât să viseze la noua fată din clasă, temele erau mai mult uitate, iar azi la dictare scrisese de mântuială, tot din cauza ei. Era cea mai frumoasă fată pe care o văzuse vreodată. Și nu era singurul care o admira, așa că își pusese tot sufletul pentru a-i câștiga atenția, în loc să-și bată capul cu lecțiile.
Hai, tată!
Acum, după ce ai mâncat, mai bine du-te și fă-ți temele. Fără nuntă, fără apartament, fără Dacie, cât timp notele-tale stau sub patru.
Băiatul s-a simțit nedreptățit, dar s-a ridicat docil și a plecat în camera lui.
Vai, elevii ăștia din clasa a cincea! a spus mama, oftând.
Să nu mai zici a adăugat în șoaptă tatăl.
Așa ne amuzam în serile din copilărie, pe vremea când dragostea apărea odată cu ghiozdanul și visele se măsurau în pași prin apartamentul din Chișinău.
