De câte ori i-am spus lui Cătălin că nu e bine să se însoare cu ea. Chiar și cu o seară înainte de cununie, am încercat să-l fac să se răzgândească. Dar m-a ascultat? N-a avut urechi decât pentru dragoste. Acum, iată-l pe unde a ajuns.
Acum câteva seri, primesc un telefon de la el. După cum vorbea, mi-am dat seama imediat că nu-i este bine. Oricât ar încerca, o mamă simte. M-a rugat să vin la el, să-l ajut. Mi-a spus că soția lui, Ana, deși știa că e bolnav la pat, și-a luat geanta și a plecat la prietenele ei. L-a lăsat singur, fără cineva care să-i facă un ceai sau măcar să-i fiarbă o ciorbă caldă.
Mai grav, nici la telefon nu-i răspundea. Deși era trecut de ora zece, am socotit că nu pot să-l las așa. M-am îmbrăcat repede, am trecut pe la farmacie și am cumpărat medicamente. Pe drum nu-mi puteam opri gândurile la nora mea. Cum să poți pleca de-acasă, să-ți lași bărbatul bolnav? Ajung la apartamentul lor din Chișinău el, pe canapea, palid, abia se ținea pe picioare. M-a implorat să nu chem salvarea, s-a temut că-mi face prea mare grijă.
Nu era nimic comestibil în casă, nici urmă de medicamente, doar pastiluțele ei pentru slăbit și un frigider gol-goluț. Noroc că m-am gândit să-i aduc ceva de ronțăit și apă plată. Mi-am mușcat buzele să nu-i spun tot ce aveam pe suflet despre stimata soție. Am pus apă pe foc, am făcut un ceai cu lămâie și-apoi am fugit până la non-stop să-i cumpăr borș, să-i gătesc ceva cald.
Abia după ce a mâncat și a dormit o oră, s-a înviorat. Febra a început să scadă, și-a mai revenit la față. La trei dimineața, prințesa lui s-a întors acasă, cu miros de vin și parfum ieftin. Se vede că s-a simțit bine la chef. Nici nu a catadicsit să întrebe ce a pățit băiatul meu, cu toate că i-am spus de starea lui. Am tăcut, doar pentru binele fiului meu. Dar să știți, Cătălin abia s-a abținut să nu se certe cu ea…
