Fugi de el
8 mai 2023
– Bună, dragă! Mariana s-a așezat lângă mine la masa de la cofetărie. – Nu ne-am mai văzut de mult. Ce mai faci?
– Salut, Mariana, – am răspuns eu, cam absentă. Sunt bine, chiar foarte bine.
– Și atunci de ce nu mă privești? Mariana m-a studiat cu atenție. iar iubitul tău, Vlad, iar a făcut vreo nefăcută? Spune, ce-i cu tine de data asta?
– Hai, nu exagera, – am oftat, regretând deja că am intrat în cofetăria asta. Totul e în regulă. Eu și Vlad avem o relație perfectă. Chiar e un om bun, pe cuvântul meu. Hai, nu mai aduce vorba despre asta.
Fără să mai dau vreo atenție cuvintelor indignate ale Marianei, am ieșit repede, lăsând în urmă o felie neterminată de tort. Nu voiam să aud de nimeni și de nimic, fiind convinsă naiv că toți nu fac decât să mă invidieze.
Vlad era… altceva. Frumos, realizaț, grijuliu. Deși, recunosc, pe alocuri avea pretenții cam ciudate. Spre exemplu, mi-a interzis să mă vopsesc blondă.
De aici a plecat și prima ceartă serioasă. Era cât pe ce să ne despărțim! Și asta pentru un amănunt nesemnificativ!
În ziua aceea am fost la salon să-mi fac puțin părul. Coafeza, pe care o știam de ani de zile, îmi tot spunea că aș străluci cu un blond platinat. Și, până la urmă, am cedat ispitei. Am venit acasă cu buclele alb-aurii, exact ca în reviste.
Nu l-am văzut niciodată pe Vlad atât de livid la față. Citea liniștit și, dintr-o dată, a aruncat cartea spre mine. Nu știu câte cuvinte aspre mi-a spus, dar cert este că m-a pus să mă vopsesc la loc. Imediat. El nu suporta blondele în casa lui.
Am plecat plângând la salonul din colț. Doamna de acolo a încercat să mă convingă că blondul mă prinde, dar când a văzut că nu mă opresc din plâns, mi-a făcut așa cum am cerut, fără alte întrebări.
A doua zi, Vlad mi-a adus o brățară scumpă, chipurile ca să compenseze supărarea.
Și nu aveam voie nici să mă îmbrac în alb. Roșu, albastru, verdedar nu alb. Din glumă i-am spus odată: La nuntă tot alb voi purta, nu? Dar atunci mi-a aruncat o privire atât de ciudată că nu mi-a mai venit să insist cu întrebări.
– Fugi cât te țin picioarele, – mă ruga cândva Mariana. Astăzi nu te lasă să porți alb, mâine nu te lasă să ieși pa afară! Oricât ar părea el de bun, găsește-ți pe altcineva, pe cineva normal.
– Fiecare om are ciudățeniile lui, nu? ridicam eu din umeri. Noi suntem serioși împreună. Ba chiar vrem să avem un copil. Vlad visează la o fată și deja i-a spus numele Ilinca. Și tu vii cu fugi.
**
N-ar fi trebuit să nu-mi ascult prietena. Avea dreptate: Vlad ascundea ceva foarte straniu. Și nu a durat mult să ajung să văd cu ochii mei.
Avea o cameră în casă unde nu aveam voie niciodată. Întotdeauna era încuiată. L-am întrebat în glumă:
– Nu cumva ești vreo rudă cu Barbă Albastră?
– Fii liniștită, – a zâmbit rece Vlad, – nu păstrez trupuri de soții acolo.
Și s-a încheiat discuția. Până într-o zi, când am ajuns acasă mai devreme de la facultate, pentru că ni s-a anulat ultimul seminar. Știam că Vlad e acasă, dar nu-l găseam nicăieri. Și, trecând pe lângă ușa încuiată, am auzit o voce abia șoptită.
Am împins cu grijă ușa între-deschisă și am rămas împietrită.
Un portret uriaș de fată, pe tot peretele. Iar Vlad stătea în genunchi, în fața tabloului.
Fata zâmbea larg și-și întindea brațele către cineva. Și… semăna atât de mult cu mine! Doar culoarea părului o făcea diferită. Era blondă.
– Mai ai puțin, Ilinca. Curând vom fi din nou împreună murmura Vlad, ca într-o transă. Eram pe punctul să dau buzna să-l înfrunt, dar m-au oprit frazele următoare.
– Ea o să-mi nască o fată, sigur o să nască. Și atunci sufletul tău, Ilinca, se va muta în copila asta. Și vei fi din nou cu mine. Pentru totdeauna. Am să am grijă de tine, iar când vei crește, vom iubi iar ca înainte.
Nebun! a fost tot ce mi-a trecut prin cap, și am fugit din casă ca o nebună. Aveau dreptate prietenele! Dar ce să fac acum? Cum să scap de un psihopat ca ăsta? Și, ce-i mai rău, chiar eram însărcinată. Încă nu știa nimeni, era prea devreme.
Părinții mei erau departe, iar din prieteni apropiată era doar Mariana. La ea am fugit.
– N-aș fi bănuit niciodată că Vlad e… atât de dus, – îi șopteam tremurând, cu pumnii strânși. Dacă nu vedeam cu ochii mei, nu aș fi crezut.
– Calmează-te, – mi-a întins Mariana un pahar cu apă. Am băut-l dintr-o suflare. Trebuie să decizi ce faci. Rămâi cu el?
– Niciodată! am dat din cap disperată. Mi-e frică și pentru mine și pentru copil. Am zâmbit amar. Acum înțeleg de ce nu aveam voie să fiu blondă sau să port alb. Mă schimbam prea mult și semănam cu fata din tablou…
– Bine că ai aflat toate astea înainte de nuntă, – a spus Mariana lucidă. Lui i-ai spus de copil?
– Nu, voiam să-i fac o surpriză…
– Cu atât mai bine. Îi spui că ți-ai găsit pe altcineva și pleci. Mariana a oftat adânc. Poate e cel mai bine să mergi acasă, la părinți. Te transferi la o universitate din satul nostru, îți vezi de viața ta, cât mai departe de el.
– Așa voi face
**
Șase luni de chin sufletesc au urmat. Mai greu a fost psihic. Mutatul, explicațiile cu părinții… Am abandonat facultatea, pentru copil nu am putut renunța la sarcină nu avea nicio vină. Și chiar s-a născut o fată. Așa cum visa el.
Spre surprinderea mea, Vlad n-a făcut scandal. M-a lăsat să plec fără să întrebe prea multe. Mi-a dat doar de înțeles că ar fi bine să nu spun prea multe. Nici nu m-a întrebat unde mă duc, de parcă nu-l mai interesa.
Mă tot întrebam dacă am făcut bine că n-am spus nimic despre copil. În seara asta, după ce am adormit-o pe micuța Gela, mă uitam pe fereastră și mă tot gândeam la tot ce s-a întâmplat.
Sună soneria. Era curierul, cu mâncare. Nici acum nu mă pricep să gătesc. După ce am mâncat, m-am apucat de caietele mele. Vreau să mă apuc din nou de învățat.
Literele începeau să danseze, amețeam… Am vrut să pun mâna pe telefon, să chem ambulanța, dar nu mai puteam controla degetele. Am apucat doar să văd chipul lui Vlad, care ținea cu grijă în brațe pe nou născuta Gela înainte să cad în inconștiență.
**
M-am trezit la spital. Mama venise să mă vadă exact la timp.
Poliția a căutat copilul, dar fără succes. Vlad și-a făcut pierdută urma cu fetița.
Abia după doi ani aveam să primesc semn: o fotografie cu Vlad îmbrățișând o fetiță frumoasă, blondă…
