Gata, Lenuța, între noi s-a terminat tot! Eu îmi doresc o familie adevărată, copii. Tu nu poți să-mi oferi asta. Am așteptat destul, am avut răbdare. Îmi trebuie un fiu. Am depus deja actele pentru divorț! Ai trei zile să-ți faci bagajele. Să mă suni când pleci. Eu stau momentan la mama. Grăbește-te, trebuie să pregătesc apartamentul pentru copil și mama lui. Da! Nu te mira, viitoarea mea soție este însărcinată! Ai trei zile!
Lenuța a tăcut. Ce-ar fi putut să răspundă, de fapt?
Copii nu i-au ieșit. Ilie a tot așteptat răbdător cinci ani. În acești ani, trei încercări pierdute.
Medicii, la care Lenuța a mers de nenumărate ori, ziceau că totul e în regulă cu ea. De ce nu reușea atunci?
Lenuța mereu a avut grijă de ea, nu a făcut excese.
De data asta i s-a făcut rău direct la serviciu, au chemat salvarea, dar totul s-a întâmplat prea repede
Ușa a trântit-o Ilie, iar Lenuța, fără puteri, s-a prăbușit pe canapea.
Nici chef, nici putere să-și adune lucrușoarele nu avea. Și unde să se ducă tocmac? Tot se întreba.
Înainte de nuntă stătuse la mătușa. Mătușa a decedat, apartamentul l-a vândut fiul ei. Să se întoarcă la casa bunicii, la țară? Să caute chirie în oraș? Ce face cu serviciul?
Atâtea întrebări și trebuia să le găsească răspuns repede
Dis-de-dimineață, s-a deschis ușa și în casă a intrat soacra.
Nu dormi? Bine faci! Am venit să văd să nu iei ceva ce nu-i al tău.
Chiloții vechi ai fiului dumneavoastră sigur nu-i vreau. Să vă enumăr ce-i al meu?
Ia uite! Cât tupeu! Așa blândă și de treabă păreai, tăcută, cu minte. Și uite cum s-a nimerit. Ți-am zis de la prima pierdere lui Ilie că nu vei putea să-i naști un copil.
Pentru asta ați venit? Atunci stați cuminte acolo și urmăriți-mă, dacă asta vă ocupă.
Ce faci cu serviciul de cafea?
Acela e al meu, a rămas de la mătușa, ținerea de minte. Memoria ei.
Vai de casa asta fără serviciul ăla!
Nu mă interesează. O să aveți un nepot, oricum.
Ia doar ce-i al tău!
Laptopul al meu! Espressorul, cuptorul cu microunde la fel, colegii mi le-au făcut cadou. Mașina e cumpărată dinainte de nuntă. Fiul dumneavoastră are și el a lui.
Ai de toate, numai copii nu poți face!
Asta nu mai e treaba dumneavoastră. Sunt sănătoasă, poate așa a vrut Domnul.
Nici măcar nu pari părere de rău! Poate ai făcut totul intenționat?
Nu vorbiți aberații. Mi-e destul de greu și așa.
Lenuța a mai privit o dată prin apartament. Nu-i mai rămăsese nimic. Peria de păr, puțin fard, papucii
Ceva important uita. Soacra nu-i dădea pace.
Dintr-odată și-a amintit pisicuța de ceramică veche dispăruse. În ea era ascuns secretul ei prețios, despre care nu știa nimeni, nici Ilie. Înăuntru avea un set: cercei și inel. Din punct de vedere material nu valorau cine știe ce, dar erau amintirea de la bunica. Ilie mereu le considera vechituri. Oare le-a aruncat? Tot ce nu-i trebuia, le azvârlea pe balcon. Lenuța a deschis ușa
Ce vrei să cauți acolo? Ai strâns și pleci! răcni iar soacra. Te despărți de casă? Fă-ți cruce, nu vei avea alta mai bună niciodată.
Pisicuța era acolo, totul la locul lui. Acum putea pleca.
Poftim cheia, la revedere. Să nu ne mai întâlnim niciodată, sper.
A trecut pe la birou. Era încă în medical, dar a cerut concediu de odihnă.
Îți suntem alături. Trei săptămâni te ajută? Să fii mereu la telefon, te rugăm. Fără sfaturile tale, cam jumate dintre proiecte nu merg.
Bine. O să mă distrag puțin. Mulțumesc.
Ai nevoie de ajutor?
Nu.
O să vorbesc cu contabilul, să-ți vireze concediul cu tot cu primă.
Mulțumesc, mă ajută tare mult.
Nici nu s-a mai apucat să caute chirie. O urmă alt gând: mă duc acasă, la țară. Nici acolo nu o aștepta nimeni. Bunica murise de trei ani, pe mama nu a cunoscut-o niciodată a murit la naștere.
Și-acum, cine știe de ce, nici Lenuța nu putea să nască
O oră pe drum, și a ajuns la casă. Mărul. Lalelele.
Ultima oară venise cu Ilie, toamna, făcuseră mici, se odihniseră în curte.
A intrat cu mașina în curte, cheia garajului era în casă.
A intrat și-a simțit liniștea apăsătoare. Pe masă, căni și farfurii murdare. De ce nu adunase data trecută?
Ba da, făcuse curat! Atunci cine a fost aici?
Două căni, farfurii, pungi goale de suc, sticla de spumant preferată de Ilie. Sigur nu era de la toamnă.
Deci Ilie fusese cu cineva Sau alta.
Nu mai conta
Doar ea avea cheia casei probabil Ilie făcuse dublură. Trebuia schimbat yala.
Viață nouă, curățenie, apoi o baie fierbinte.
A vrut să spele toată murdăria și trecutul.
După baie, a auzit bătăi în ușă, apoi la geam.
Cine-i acolo?!
Totul e în regulă?
Da răspunse ea, surprinsă.
A ieșit afară. În curte, un bărbat necunoscut.
Îmi pare rău dacă v-am speriat. Suntem vecini temporari, m-a rugat un prieten să stau aici. V-am tot văzut, ați dispărut, apoi a pornit soba. M-am gândit, să nu vi se fi făcut rău
Mulțumesc, totul e bine.
Sunteți rudă cu Ilie? El a fost recente cu o femeie aici Sunteți sora lui?
Nu, sunt fosta soție. Aproape fosta, suntem în divorț.
Casa e a dumneavoastră?
A mea.
Atunci, dacă vă pot ajuta cu ceva, spuneți. Eu sunt Marin.
Eu sunt Lenuța. Stați, puteți să-mi ajutați să schimb yala?
Sigur, când doriți?
Cât mai repede. Mâine cumpăr una nouă.
Să nu luați una nepotrivită, văd eu ce vă trebuie și duc eu din oraș.
Mulțumesc.
Au trecut două săptămâni. Încă una de concediu și trebuia să revină la Chișinău. Lenuța s-a obișnuit acolo și nu voia să mai caute chirie. Ilie nu a sunat, nu a scris. Doar mesaj cu data divorțului. Bine că o închidea așa repede, nu voia să-l mai vadă.
Într-o sâmbătă, Marin a invitat-o la o plimbare până la iaz.
Nu planifica să înceapă nimic, dar o plimbare nu înseamnă nimic. Au stat de vorbă, s-au simțit bine. La întoarcere, mașina lui Ilie era lângă poartă. Tocmai sosisera. Din mașină a coborât Ilie, apoi a ajutat o femeie însărcinată.
Lenuța și Marin s-au apropiat de poartă. Ilie încerca să intre în casă, dar degeaba.
Ce-i asta?
Noi ce căutăm aici? De ce vrei să intri peste alții?
Ilie a încremenit.
Casa asta e a noastră! strigă viitoarea mămică.
A cui? Ilie ți-a zis? Asta este casa mea, vă rog să părăsiți proprietatea!
Ilie, ce spune?! E fosta ta?! Scoate-o odată! țipa cealaltă.
Lenuța și Marin au râs larg. Ilie și-a urcat repede însoțitoarea în mașină și au plecat.
Interesantă viață îl așteaptă, zise vecinul.
Măcar îi va da copilul dorit. Eu nu am reușit trei încercări pierdute. Îmi pare rău.
Eu m-am despărțit pentru că soția nu a vrut copii.
Au trecut patru ani de la divorț. Întâmplător s-au intersectat în supermarket cu fosta soacră.
Lenuțo, nu te-am recunoscut m-am tot uitat Dar tu ești însărcinată?
Da, răspunse ea privind burtica mare.
Pe Ilie nu-l duce bine deloc. Copilul născut e tare firav, are ceva pe linie bărbătească. Nevasta l-a părăsit și ne-a lăsat copilul. Dar tu, singură să naști?
Nu, nu-s singură. Am o familie. Mă așteaptă ai mei.
Așa scuză-mă pentru tot
Multă răbdare vă doresc
Fosta soacră urmărea cu privirea cum Lenuța merge alături de Marin, care o ținea strâns de o mână, iar de cealaltă era fetița lor, leit mama
Nu știu câtă dreptate am avut în trecut. Poate totul se așază cum vrea soarta. Viața întotdeauna te surprinde, iar fericirea vine de unde nici nu crezi. Cel mai important e să găsești liniștea în suflet și să mergi mai departe, indiferent cât de greu a fost trecutul.
