— Gata! Mi s-a umplut paharul! – a strigat Mihai, îndată ce a intrat în apartament cu Elena. – Când o să înveți să-ți ții gura?
— Ce-am spus eu de fapt? – s-a indignat Elena.
— Mai întrebi?! – a rânjit Mihai cu un zâmbet posomorât. – Tu, scumpo, ai depășit orice limită! Acum o să te educ eu cum se cade!
— Mihai, dar care-i problema? – a întrebat Elena, dându-se în spate.
— Problema e că purtarea ta nici măcar satisfăcătoare nu poate fi numită! Mică și subțirelă, dar cu aroganță de zici că ești mare doamnă!
— Nu toți pot fi tăvălugii ca tine! – i-a răspuns Elena ascuțit. – Fetele trebuie să fie delicate și fragile!
— Și mai ales cuminți, supuse și smerite! Calități care ție îți lipsesc cu desăvârșire! – Mihai și-a desfăcut cureaua și a scos-o din pantaloni. – Te voi educa cum au zis bunicii!
— Ai înnebunit? – a exclamat Elena, retrăgându-se. – Vrei să mă bați?
— Să te educ! – a rânjit Mihai. – Și să te pedepsesc pentru limbă lungă! Pe mama mea ai ajuns-o aproape de infarct azi!
— Păi să nu mai vorbească prostii! – a replicat Elena. – De unde să-mi dau jos pantofii, care, apropo, i-am adus într-o pungă, ca să port papucii ei mirositori? Nu-mi vine să mă plimb ca o pitică!
— Sunt papuci normali! – a mers Mihai spre ea. – Pentru oaspeți!
— Și de când oaspeții trebuie să spele vasele și plita? – a întrebat Elena, înclinând ușor capul. – Mai ales când nu suport să-mi poruncească nimeni!
— De asta o să ai parte acum! Ești nevasta mea, dar te porți ca o prințesă năzdrăvană! Te voi potoli eu, ca să respecți soțul și părinții lui!
— Păi să se poarte ei cum se cade! – Elena a reușit să se strecoare în cameră. – Ei pot fi nesimțiți, dar eu să tac? Tu ar fi trebuit să mă aperi! Uite cât de mică și fragilă sunt! Ei mă supără! – și-a umflat buzele, dar îl urmărea cu atenție pe soț.
— Dacă te-ai purta pe măsură, nimeni n-ar fi nesimțit cu tine! Dar tu ai mereu părerea ta! Acum o să ți-o scot eu din cap!
— Te rog, nu! – a făcut Elena cu nasul. – O să mă doară!
— Bine că o să te doară! – a râs Mihai mulțumit. – O să te doară toată viața, ca să-ți amintești locul tău! Mică, dar te crezi mare doamnă!
— Nu! – a țipat ea, sărind spre perete și ghemuindu-se. – Te rog, nu!
Mihai s-a apropiat și a ridicat cureaua:
— Ba da! Din astea obraznice trebuie scos obrazul! Altfel nu înțelegeți!
Prima întâlnire a lui Mihai cu părinții Elenei a lăsat o amprentă puternică în memoria lui. Tatăl Elenei, Gheorghe, care insista să i se spună „tata Gică”, i-a strâns mâna lui Mihai cu putere, apoi l-a și îmbrățișat:
— Fiule! Pentru tine fac orice! Toată viața am visat la un fiu, dar Maria mi-a născut numai pe Elena și a zis că gata! Eu visam la pescuit împreună, la meciuri, la vânătoare! Dar ce să faci cu fetele și cu dantelăriile lor? Cu tine, ginere, o să ne distrăm bine!
— Mă bucur, tata Gică – a spus Mihai stânjenit. – Doar că la pescuit nu mă pricep.
— Lasă, nici eu! – a râs tata Gică. – Important e că am un fiu acum! Te învăț eu pescuitul! Te învăț orice!
— Dacă o fi timp…
— Nu înțelegi ce fericire mi-ai adus! – ochii bărbatului s-au umplut de lacrimi. – Cu ele n-am ce vorbi! – a făcut cu capul spre soție și fiică. – Dar cu tine putem vorbi de mașini, de univers, să ne plângem de femei!
Maria l-a îndepărtat pe soț de ginere și l-a invitat la masă:
— E o obsesie a lui! – a spus cu un ton scuzător. – Are cinci surori și lucrează într-un colectiv numai de femei. Aproape m-a părăsit la spital când a aflat că n-am născut băiat. Acum o să aibă cu cine schimba o vorbă!
— Ce pot să fac… – a răspuns Mihai modest, așezându-se.
— Cred că veți reuși, Mihai – a zâmbit Maria. – Dacă ai ști cum visa el la un fiu! A încercat să facă din Elena un băiețel, dar am intervenit eu la timp! Fata trebuie să fie blândă, drăgălașă, rafinată! – s-a uitat la soț: – Nu cum voia el!
Tata Gică a privit urât la soție și fiică, dar i-a zâmbit cald lui Mihai.
— Uite! – a observat Maria. – Încă se supără pe noi. Uneori vine entuziasmat să ne povestească ceva, dar se prinde că nu e subiect de femei. Dă din mână, înjură în barbă și pleacă. Uneori nici nu schimbăm două vorbe într-o zi. Dar acum, Mihai, cu venirea ta – Maria l-a mângâiat pe mână – a înflorit! Dacă te enervează prea mult, spune-mi! Îl potolesc eu repede!
— Nu, nu vă faceți griji! Sunt sigur că ne vom înțelege!
— Foarte bine!
Tata Gică și-a ținut cuvântul. L-a absorbit pe Mihai în universul lui și a început să se plângă:
— Nu-ți imaginezi cât sunt de fericit că avem un bărbat în plus în familie! Împreună o să le dăm de cap! Altfel e imposibil! Dacă înjuri din greșeală, încep imediat: „Aici nu e cazarma! Suntem oameni cu bun-simț!” Nu poți umbla în chiloti prin casă! Maria începe: „Aici nu e plajă! Ai puțină rușine!” Și Elena după ea: „Pfui, tată!” – tata Gică și-a dus mâna la gât – Mă-sacă de „pfui”-uri!
— Natură rafinată, ce să le faci? – a încuviințat Mihai.
— A, nu mai zice! Rafinate până la transparență! – a dat din cap tata Gică. – Când se pun pe dietă, frigiderul e gol! Varză, morcovi, broccoli! Mănâncă ca niște iepuri! Măcar la vecini să mă duc să mănânc o ciorbă!
— Mă refeream la firea lor delicată – a râs Mih
