Scuză-mă, dar nu sunt pregătită să ne mutăm împreună…
Lui Mihai i se părea că Ana era la fel de îndrăgostită de el cum era și el de ea, așa că a fost foarte surprins de răspunsul ei la propunerea de a se muta împreună.
– Scuză-mă, dar nu sunt pregătită să locuim împreună! – i-a spus ea.
– Dar de ce?
– Nu știu, ne întâlnim de doar șase luni. Mi se pare prea devreme…
– Prea devreme? Draga mea, cred că acum e momentul potrivit. Vom locui împreună, ne vom cunoaște mai bine, și poate vom face pasul următor.
Abonează-te la VK, TG și OK pentru a nu ne pierde!
– Măi Mihai, nu e un joc pe calculator, e viața reală. Și în viața mea acum nu e loc pentru a locui împreună, dar asta nu înseamnă că nu prețuiesc relația noastră. Doar că sunt mulțumită cu ceea ce avem.
– Dar eu îmi doresc mai mult! Vreau să mă trezesc dimineața lângă tine. Vreau să adorm lângă tine! Nu-ți dorești și tu asta?
– Tocmai asta facem. De două ori pe săptămână, ai uitat? E puțin?
– Pentru mine e prea puțin!
– Ei bine, dacă mă iubești, va trebui să mai ai puțină răbdare.
– Pot să aștept, dar dă-mi un motiv! De ce nu vrei? Explică-mi! Chiar e atât de greu?
Ana s-a gândit puțin, apoi i-a zâmbit și a decis că ar trebui să discute mai detaliat.
– Mihai, hai să fim sinceri. Ce înseamnă pentru tine să locuiești cu o femeie?
– Am spus deja, să adormim și să ne trezim împreună!
– Și între timp?
– În ce sens? – s-a mirat el.
– Ziua are douăzeci și patru de ore, ai uitat? Vorbești doar despre noapte și dimineața devreme, iar restul timpului?
– Restul timpului suntem aproape mereu la serviciu! Nu-i așa?
– Ei bine, de ce nu? Vom cină sau mic dejun împreună, nu?
– Sper că da!
– Cine va găti?
– Tu nu știi să gătești! – și-a dat cu părerea Mihai, deși mâncase de multe ori din bucatele ei, presupunând prostesc.
– Știu să gătesc!
– Atunci, care e problema?
– Cine va găti? Eu sau tu?
– Ei bine, tu și poate uneori și eu. Dar de ce te îngrijorează atât asta?
– Mihai, pentru că nu vreau să transform viața mea într-o rutină, așa cum s-a întâmplat cu multe dintre prietenele mele! Nu vreau să mă trezesc mai devreme doar pentru a pregăti micul dejun pentru cineva. Nu vreau să fug de la serviciu, să trec pe la magazin, să car sacoșe acasă și să petrec încă două ore dansând în fața aragazului, gătind cina!
– Dar atunci când stai la mine, gătești uneori, nu-i așa? Credeam că îți place…
Mihai părea puțin dezamăgit. Deci, prietena lui e leneșă?
– Îmi place să gătesc, dar nu sunt pregătită să o fac zilnic. Îmi place să vin acasă, să fac o salată rapidă și atât. Îmi place faptul că ne vedem de două ori pe săptămână, uneori mai des. E destul pentru mine! Poate că, într-o zi, voi dori mai mult, dar nu încă!
– Înseamnă că nu mă iubești! – a concluzionat Mihai.
– Și iată cum începe…
– Cum așa? Nu e așa? Când o femeie iubește, e dispusă să facă orice pentru cel iubit!
– Și cel iubit? E dispus să facă orice pentru cea iubită?
– Desigur!
– Bine, atunci hai să locuim împreună, DAR – toate treburile casnice sunt împărțite egal. Fiecare își strânge după el, gătim pe rând, ne spălăm hainele singuri. Ce zici de asta?
– Dar eu nu gătesc bine. Chiar ai spus asta!
– Va fi un motiv să înveți. Nu putem să mâncăm întotdeauna pizza sau hamburgeri. Cu învățatul te pot ajuta!
– Pur și simplu nu înțeleg, chiar e atât de greu? De ce alții pot și tu nu poți? Ești tu cumva specială? – a insistat Mihai.
– Ei bine, dacă vrei să crezi așa ceva. Să fie așa! Sunt specială. Nu vreau să sacrific viața mea personală pentru iubire. Nu acum în orice caz. Am doar douăzeci și trei de ani. Vreau să mă bucur de libertate!
– A, am înțeles! Ai un alt bărbat! – a venit din nou cu o concluzie neașteptată Mihai.
– Și de ce mi-ar trebui altul? – nu a înțeles Ana.
– Ei bine, dacă nu vrei să locuiești cu mine, înseamnă că el e mai important pentru tine!
– Bărbatul tău imaginar e mai important pentru mine? – a râs ea.
– Bărbatul tău imaginar! De ce să inventez bărbați?
– A, nu ai nevoie de bărbați, așa că ai decis să-mi inventezi mie, da?
– M-ai zăpăcit de tot! – aproape a strigat el.
– Pentru că spui prostii! Nu am pe nimeni altcineva! Uneori și tu ești prea mult pentru mine, de aceea nu doresc să trăiesc împreună! Îmi place singurătatea și nu sunt pregătită să renunț la ea. Nu acum!
– Cum poți iubi singurătatea când ești într-o relație? – s-a mirat Mihai.
– Foarte simplu. Sunt lucruri care îți plac să le faci când nu e nimeni acasă?
– De exemplu?
– Nu știu, să citești o carte, să te uiți la un serial, să te relaxezi în baie, să petreci timp în rețelele sociale, să probezi haine din dulap, să dansezi în întuneric!
– Bărbații nu fac astfel de lucruri! – s-a revoltat el.
– Dar fetele o fac! Și mie îmi place! Nu sunt pregătită să renunț la micile plăceri ale vieții de celibatară!
– Dar și viața împreună are destule plăceri! – a încercat încă să o convingă Mihai.
– De exemplu?
– Să adormi și să te trezești împreună! – și-a repetat el ideea.
– Mihai, știi că sforăi ca un tractor?
– Ce? Nu ai spus niciodată! Și ceilalți nu s-au plâns!
– Ei bine, despre ceilalți nu știu, dar de când te-a lovit John peste nas la picnic acum câteva luni, ai început să sforăi groaznic. Și ți-am spus! Pot suporta asta de câteva ori pe săptămână, dar nu zilnic! Și eu vreau să mă odihnesc uneori.
– Nu te odihnești lângă mine?
– Doar în acele momente rare când reușesc să adorm înaintea ta!
– Dar de obicei mergi la culcare mai târziu…
– Ei bine, exact despre asta vorbesc!
– Aha, deci sforăi, nu gătesc, nu sunt potrivit pentru a locui împreună?
– Și, se pare, mai ești și foarte plictisitor! – nu s-a abținut ea.
– Cum adică sunt plictisitor!?
– De jumătate de oră încerci să mă convingi să fac ceva ce nu vreau să fac. Ce e asta, dacă nu plictis?
– Ana, voiam să-ți propun să ne căsătorim! De aceea am sugerat să ne mutăm împreună! – a spus el, cu tristețe.
– Dar eu am spus că vreau să mă căsătoresc? – i-a zâmbit trist ea.
– Dar nu vrei? Toate fetele vor să se căsătorească!
– Aparent, nu toate…
– Sau nu vrei să te măriți cu mine? – a intuit el.
– În principiu, nu vreau, dar dacă ar fi să judecăm după tine, ce ai de oferit viitoarei soții? Să adormim și să ne trezim împreună?
– Vrei să spui că sunt degeaba? – s-a supărat Mihai. – Că nu sunt bun de nimic?
– Ai aproape treizeci de ani. Lucrezi pentru echivalentul a câteva mii de lei pe lună, locuiești în apartamentul decrepit al unchiului tău doar ca să nu plătești chirie, te îmbraci din magazine ieftine. Nu vrei nici măcar să-ți cumperi mașină pentru că ar trebui să o întreții!
– Ascultându-te, sunt un cadou grozav! Atunci de ce te întâlnești cu mine?
Ana a ridicat din umeri.
– Ești simpatic, ai un fizic plăcut, ești amuzant și amant minunat.
– Pentru sănătate?
– Și pentru suflet!
– Dar nu vom avea o familie!
– Până nu te maturizezi, cu siguranță nu!
– Foarte bine! Atunci propunerea mea nu mai este valabilă! Și știi ceva, îți mai spun și un lucru! Ne despărțim!
– Serios? – a întrebat Ana ironic. – Credeam că deja nu o să o mai propui! Atunci la revedere? – i-a spus și i-a făcut semn cu mâna, amintindu-i că se ceartă cu ea în apartamentul ei.
– La revedere! – a spus el mândru, punându-și pantalonii. – Mai exact, adio!
– Deci, adio! – i-a spus ea zâmbind și i-a aruncat tricoul.
Mihai a plecat, iar Ana a pus muzica, a stins lumina și a început să danseze. Întotdeauna o ajuta să se calmeze și să își recapete buna dispoziție. Știa că mâine sau poimâine el va reveni, dar dacă îl va primi înapoi? Asta era întrebarea!
