Într-o zi liberă, m-am dus la clinică să fac vaccinul câinelui meu. Am luat număr. Un bărbat în vârstă, cu o înfățișare umilită dar îngrijit, mi s-a părut cunoscut. M-am uitat mai atent – era vecinul, Nicolae Cuzmici. Bătrânul se agita, chemând doctorul. M-am apropiat.
— Ce s-a întâmplat?
— A lovit mașina un câine, l-am ridicat chiar de pe drum. Are nevoie urgentă de chirurg.
— Tăticule, dar ai destui bani?
— Nu știu, fata mea.
Cuzmici a început să scotocească prin buzunare. A strâns vreo 900 de lei. S-a înveselit.
— Ar trebui să ajungă. Am mai descărcat câteva lucruri, a fost ocazie.
Câinele, o ogar rușinos, scheuna jalnic. Am oftat. Judecând după el – fractură la picior, nu mai puțin de 10.000. Un bărbat bine îmbrăcat, care ținea în brațe un serval de neînlocuit, s-a uitat spre noi.
— Fata mea, dar n-am putut să las biata vită, a oftat Cuzmici. Urlă pe drum. Toți trec și trec, grabă au. Și acolo suflet viu se stinge. O să sun la nevastă-mea, la Clava, mai are vreo 300 de lei, o să aducă, de pază.
Bărbatul cu servalul m-a tras deoparte.
— Îl cunoști?
— Locuiește în blocul alăturat. Avea un câine cu trei picioare. A murit la 15 ani, un ciobănesc. Tot așa, ziceau că l-a luat lovit, iar stăpânii l-au lepădat.
— Am înțeles, a răspuns bărbatul cu servalul și s-a dus la recepție.
— Chemați chirurgul și luați-l pe moșul cu câinele accidentat. Faceți nota, eu plătesc, iar de la el luați banii lui. Dohaba să nu-i spuneți cât costă.
Și au chemat chirurgul. Nota a ajuns la vreo 17.000. 900 de lei – de la Cuzmici, restul – de la bărbatul cu servalul, Igor Vladimirovici. Am făcut vaccinul câinelui și am plecat acasă. Cuzmici aștepta lângă sala de operații. Mai mult ori mai puțin, dar ogarul ăsta a început să se plimbe prin zonă, cu Cuzmici sau cu nevasta lui, Clava. Șchiopăta puțin.
— Bună ziua, Nicolae Cuzmici.
— Bună, fata mea.
— Văd că v-a rămas câinele.
— Da, fiul meu a găsit stăpânii. Dar au zis că pentru expoziții nu mai e bun. N-au mai vrut. Nu-i nimic, o să ne descurcăm. Fiul a cumpărat mâncare specială și vitamine. Eu mi-am găsit o treabă, pază la scară. 12.000 lei iau. Merge și așa. L-am numit Kir.
M-am dus din nou în aceeași clinică peste două luni. Bătrânul meu Jack s-a îmbolnăvit. Am luat număr. Ședem, așteptăm. Iată că apare Cuzmici. Cu un pisoi în brațe, îngrozitor de privit, tăiat și uns cu smoală. Nicolae Cuzmici a luat și el număr. Șede neliniștit. Începe să scotocească buzunarele. Numără bani. Puțini, se vede. S-a supărat.
— L-am luat de la niște adolescenți. Ticăloșii blestemați, l-au tăiat, l-au scăldat în smoală. Pură mârșăvie.
— Nu mai lipsește decât cel cu servalul, m-am gândit.
Se deschide ușa și intră Igor Vladimirovici, cu Bagrationul lui. Și îl fixează pe Cuzmici. Iar el numără bănuții. Din pisică pică sânge și smoală.
— Karma, pe bune! a exclamat Igor Vladimirovici și s-a îndreptat spre recepție.
— Luați-l pe moș cu pisica, eu plătesc, zice.
Pisica a fost dusă la operație, Jack la consult, iar Igor Vladimirovici a plătit pentru bătrân, a cumpărat ce trebuia și a plecat. Cuzmici a păstrat pisica, i-a spus Cuza.
Primăvară. M-am dus să cumpăr remedii împotriva căpușelor pentru animale. Intrăm și-l vedem pe Igor Vladimirovici. Ne-am salutat.
— Cuzmici cu vreun animal nu lipsește, a râs Igor Vladimirovici.
— O să vină imediat, am zâmbit eu.
Se deschide ușa. Intră Cuzmici, cu ceva înfășurat în geacă. Și nevasta, Clava, cu el.
— Ce s-a întâmplat? întreb.
— Clava a luat de la niște pisici o pasăre. L-au maltratiat. Dar e o pasăre bună, zice Cuzmici și scoate de sub geaca udă un papagal ara.
M-am așezat pe scaun. Igor Vladimirovici a început să scotocească prin geantă.
— Papagalul e domestic, zic. Are nume, poate. Karl, poate.
Papagalul și-a ridicat capul zbârlit, s-a uitat la mine și a zis: „Karma, Karma!“
— Karma, a oftat Igor Vladimirovici, a scos portofelul și s-a dus la recepție. Cuzmici și-a scărpinat capul și a zâmbit mulțumit. — Acum, dacă mai am nevoie, o să aduc aici animale, e ieftin…
Igor Vladimirovici a hotărât să nu schimbe clinica și și-a lăsat vizita acolo. — Dacă vine moșul, Nicolae Cuzmici, cu vreun animal, sunați-mă. Eu plătesc tot.
N-ai ce face — karma.
